D17P7/1 Este remarcabil faptul că pentru diferitele nevoi ale ființei omenești s-au format de-a lungul timpului în cadrul structurii sociale comunități distincte, capabile să satisfacă sau să faciliteze satisfacerea diferitelor nevoi, indiferent de caracterul legal sau ilegal, moral sau imoral, sănătos sau nesănătos al acestora.
D17P7/2 Aceste comunități s-au organizat în timp în structuri de putere aflate în diferite raporturi de putere cu structura socială și implicit cu ființele omenești luate individual.
D17P7/2.1 În raportul de putere dintre ființă individuală și oricare dintre aceste comunități, comunitatea respectivă ocupă poziția dominantă, iar ființă individuală ocupă poziția dominată.
D17P7/2.2 Raportul de putere dintre ființa individuală și oricare dintre comunitățile cu care este nevoită să interacționeze se poate echilibra numai dacă ființă va face parte la rândul ei dintr-o comunitate funcțională complementară (ex: organizațîi ale producătorilor de medicamente vs organizații ale consumatorilor de medicamente), care poate acționa eficace. Realitatea este că astfel de echilibre de putere nu există în Sistem nici acolo unde există organizații complementare, iar ineficacitatea lor se datorează lipsei de echilibru dintre Stat că administrator și populația administrată.
D17P7/2.3 În cazul abuzului acelor comunități specifice instituționalizate în stat, care sunt în poziție dominantă în tranzacțiile cu ființele omenești individuale, datorită dezechilibrelor de la nivelul Sistemului structurii sociale, judecarea abuzului se face injust, separat de către reprezentanțîi acelor comunități specifice (ex : religioase, medicale, parlamentare etc), care nu pot fi imparțiali datorită interesului de grup comun cu reprezentanții instituționali care au abuzat. În Sistem, nu este recunoscut dreptul natural al ființei omenești (P6), ci numai dreptul dat de legea admnistratorului (P5), fapt care face că în cazul revoltei populației administrate, să se justifice genocidul că fiind democratic.
D17P7/2.4 Raportul inegal de putere devine legitim atunci când structura de putere dintr-o astfel de comunitate devine capabilă să influențeze indirect sau întră direct la nivelul Sistemului în structura de putere a statului (zona B), iar regulile particulare de putere ale acelei comunități devin legi aplicabile populației din întregul Sistem.
D17P7/2.5 Deoarece statul (zona B), că administrator al Sistemului, a apărut în istorie tocmai prin instituționalizarea structurilor de putere ale unor astfel de comunități, datorită lipsei echilibrului fundamental cu populația administrată (zona A), rezultă că legile sale au reflectat întotdeauna regulile comunităților aflate în raport de putere dominant față de populație, astfel încât statul a funcționat mereu într-o continuă stare de deturnare funcțională (mai evidență sau mai puțîn evidență) împotriva populației administrate.
D17P7/2.6 De fiecare dată când puterea în Stat a ajuns „legitim” la comunități organizate după reguli cu finalitate inumană Sistemul a fost deturnat în direcția oprimării, nedreptățîi și inegalității față de populația administrată.
D17P7/3 Aceste comunități funcționează după regulile interne stabilite de linia decidenților din structurile de putere.
D17P7/3.1 Pentru a fi respectate benevol regulile, acestea încep să fie transmise copiilor în acea perioada a viețîi lor când nu se pot opune și au vulnerabilitate maximă la absorbția lor, nedeosebindu-le pe cele cu finalitate umană, de cele cu finalitate inumană (vezi D4P1/1), determinându-le încrederea. Cu cât regulile (în special cele legale, comerciale și religioase) vor limita în mai mare măsură dreptul de a alege, cu atât ființele vor avea o vulnerabilitate mai mare în viitorul lor că adulți în ce privește identificarea și reacționarea la regulile abuzive / abuzuri și cu cât regulile vor permite un grad mai mare de libertate în dreptul de a alege, cu atât ființele vor avea o vulnerabilitate mai mică în viitorul lor că adulți în ce privește identificarea și reacționarea la regulile abuzive / abuzuri.
D17P7/3.2 Astfel, copilul se naște într-o lume în care deja există reguli precise pentru toate dimensiunile existenței individuale, având de ales între a acceptă compromisul sau a nu acceptă compromisul și a fi marginalizat și/sau exclus din comunitate, fie ea religioasă, sexuală, familială, ambientală, educațională, profesională, ocupațională, socială etc. Prin urmare, cauza pentru care unele ființe își satisfac nevoile iar alte ființe nu își satisfac nevoile nu depinde esențial nici de alegerile acelor ființe și nici de cât de inteligente sunt, de cât de mult muncesc sau de cât noroc au, ci depinde de predeterminarea dată de regulile existente. Această predeterminare este injustă într-un Sistem injust proiectat și justă într-un Sistem just proiectat. Este o crimă socială condiționarea emoțională a copiilor față de respectarea predeterminarii într-un Sistem injust proiectat. Este o crimă nu datorită faptului că lumea omului nu este o lume perfectă, ci datorită faptului că sunt condiționați să creadă că este o lume perfectă, construindu-li-se vulnerabilitatea socială față de ființele cu comportament inuman, cu care se întâlnesc încă din școală.
D17P7/3.3 Tot ceea ce s-a înfăptuit în istoria oamenilor în direcția libertățîi, dreptății și egalității s-a înfăptuit datorită ființelor care au ales să nu respecte regulile cu finalitate inumană și să acționeze pentru echilibrarea raporturilor de putere în structura socială.
D17P7/3.4 Tot ceea ce s-a înfăptuit în istoria oamenilor în direcția oprimării, nedreptățîi și inegalității s-a înfăptuit datorită ființelor care au ales să nu respecte regulile cu finalitate umană și să acționeze pentru modificarea și/sau menținerea raportului de putere în favoarea lor.
D17P5/1 La nivelul oamenilor simpli nu există niciun contract negociabil între persoană fizică membră a unui partid politic și acel partid politic că persoană juridică.
D17P5/2 La nivelul Sistemului structurii sociale nu există forme de organizare complementară a populației A față de formele de organizare instituționalizate în structura Statului, care să permită indivizilor din comunitățile civile locale / naționale să reacționeze eficace în cazul abuzului. Fiecare abuz va induce o tensiune în sistemul social.
D17P5/3 La nivelul Sistemului structurii sociale nu există forme de organizare complementară a populației A față de organizațiile comunităților corporatiste capabile să satisfacă sau să faciliteze satisfacerea diferitelor nevoi, care să permită indivizilor din comunitățile civile locale / naționale să reacționeze eficace în cazul abuzului. Fiecare abuz va induce o tensiune în sistemul social.
D17P5/4 Cu cât raportul de putere dintre părți este mai mare, cu atât acțiunile părțîi dominante vor fi mai abuzive și cu o probabilitate mai mare de a nu fi niciodată pedepsite.
D17P4/1 La nivelul oamenilor simpli nu este niciun contract negociabil între părintele sau tutorele legal al copilului și școală, astfel încât să existe un echilibru pentru satisfacerea nevoii educaționale a copilului.
D17P4/1.1 Familia nu poate negocia cu școală materiile potrivite cu interesul copilului, deoarece acreditarea instituțiilor de învățământ nu se face pe materii.
D17P4/1.2 Familia nu poate negocia cu școala responsabilitatea ca deprinderile și cunoștințele transmise să aibă un caracter de actualitate față de progresul științei și față de nevoile reale din piață muncii.
D17P4/1.3 Familia nu poate negocia cu școala responsabilitatea de a transmite copilului deprinderi și cunoștințe cu valoare, care să îi fie utile în toate cele 6 dimensiuni ale ființei, premeditându-le eșecul în societate, ocupație, familie și pierderea prematură a sănătății fizice și sufletești, precum și a respectului față de natură.
D17P4/1.4 Familia nu poate negocia cu școală nivelul resurselor (inclusiv de timp) pe care să le aloce, ajungându-se ca, copiii să aibă din cauza “temelor” un program mai încărcat decât muncitorii de dinainte de apariția legislației muncii.
D17P4/1.5 Nu există reciprocitate în ce privește sistemul de evaluare și nici în consecințele acestor evaluări, deoarece raportul familie – școală menține raportul de putere de la nivelul dimensiunii orizontale a societății și anume 100% putere școală față de 0% putere familia copilului.
D17P4/1.6 În consecință școala nu servește intereselor ființelor individuale ci interesului statului.
D17P4/2 La nivelul oamenilor simpli, într-un Sistem în care nu există echilibru între stat și populația administrată, acolo unde există contracte cu comunitățile capabile să satisfacă sau să faciliteze satisfacerea diferitelor nevoi, acestea vor avea un caracter nenegociabil / abuziv mai puternic (ex: contractele de finanțare; contractele de furnizare a utilităților etc). Cu cât raportul de putere dintre părți este mai mare, cu atât dorința de profit injust va fi mai mare și prin urmare acțiunile părții dominante vor fi mai abuzive și cu o probabilitate mai mare de a nu fi niciodată pedepsite. Fiecare abuz va induce o tensiune în sistemul social.
D17P3/1 La nivelul oamenilor simpli nu este niciun contract negociabil între părțile din cuplu. Este considerată lipsită de sens în Sistemul structurii sociale ideea de subcontractare pentru satisfacerea unor nevoi insuficient realizate sau nerealizate la nivelul relației de cuplu. Sunt comparabile logic profitul injust urmărit în mediul economic și profitul injust urmărit în relațiile de cuplu, atât în ce privește motivațiile cât și în ce privește consecințele. Nu este nicio diferența logică între șantajul economic și șantajul sentimental. Cu cât raportul de putere dintre părți este mai mare, cu atât acțiunile părțîi care a profitat de încrederea celeilalte părți vor fi mai abuzive și cu o probabilitate mai mare de a nu fi niciodată pedepsite. Fiecare abuz va induce o tensiune în sistemul social.