Ce rezultă din aceste detalieri ale etapei de acționare (ACT) din ciclul PDCA analizată simultan, atât în mediul macroeconomic, cât și în mediul macrosocial ?
Rezultă că la nivel macroeconomic un agent economic va falimenta dacă nu aplică în etapă ACT din ciclul PDCA tandemul corecție-acțiune corectivă și că acest fapt este benefic atât pentru client, cât și pentru comunitate.
Mai rezultă și că la nivel macrosocial, întregul sistem social va falimenta, datorită faptului că, nu este prevăzută legal în etapă ACT, din ciclul PDCA corecția, existând doar posibilitatea aplicării acțiunii corective. Faptul că deciziile abuzive și actele normative abuzive nu pot fi oprite prin corecție înainte de a produce efecte negative, determina acumularea continuă de tensiuni în viață indivizilor și a comunității, culminând cu falimentul formei de sistem social.
În timp, că urmare a abuzurilor din mediul macrosocial, se denaturează și mediul macroeconomic (apare imposibilitatea de a refuză, de a aplică corecția și chiar de a aplică acțiunea corectivă pentru produse sau servicii care determina scăderea calității vieții), precum și mediul familial, adică întregul sistem social. Această situație afectează frecvent națiunile de la baza ierarhiilor internaționale, că urmare a interferenței în treburile interne din partea națiunilor din vârful acestor ierarhii. Important este că, în această situație, nu contează absolut deloc dacă un individ a muncit sau nu, dacă a respectat regulile sistemului sau nu, dacă a fost într-o formațiune politică sau dacă nu a participat niciodată la votare, dacă a avut performanțe de management sau nu. Se ajunge la un regres social și uman total, determinându-se stagnarea dezvoltării națiunii.
Pentru o entitate din mediul microeconomic, repetarea problemelor se datorează intereselor managementului de vârf, care nu ia decizia de a aplică acțiunea corectivă pentru eliminarea cauzei-rădăcina. De aceea, în standardele adresate agenților economici, s-a pus accent pe acțiunea corectivă, că metodă de acțiune, deoarece nu ar fi fost niciun dubiu asupra legitimității părții care deține resursele.
În procesul, nerecunoscut oficial, de transfer al puterii de la populația administrată la reprezentanții aleși, care ajung să decidă în instituțiile democratice ale statului- administrator, nici statul, nici organele reprezentative și nici reprezentanții aleși nu au legitimitatea de stăpân în sistemul social, deoarece prin Constituție, suveran este poporul. De aceea, situația la nivel macrosocial este că un revers față de situația de la nivel macroeconomic. La nivel macrosocial, cauza rădăcina a problemelor nu este rezolvată niciodată, adică niciodată nu se ajunge la concluzia că, trebuie că, și în perioada postelectorală, electoratul să își poată manifestă suveranitatea prin vot negativ de tip corecție. În special politicienii nu concep o astfel de idee, care este o banalitate în mediul economic. Într-un spațiu mediatic în care tehnologia asigura controlul total al informației care circulă la nivelul poporului, conștiința politică a populației administrate este influențată și îndrumată pentru a menține ineficace acțiunea corectivă, dată prin vot pozitiv, la fiecare patru ani. Populația ajunge să nu mai sesizeze că alegând orice parte dintr-o aceeași megaentitate politico-economică, de fapt nu elimina niciodată cauza rădăcina a problemelor.
În consecință, un sistem social, care nu are prevăzută corecția că metodă de acționare în cazul apariției problemelor va eșua (falimenta) exact la fel că un agent economic, care nu aplică corecția la apariția problemelor. Însă, din punctul de vedere al impactului asupra vieții ființelor omenești, costurile eșecului unui sistem social (d.p.d.v. politico-economic) sunt incomparabil mai mari, eșecul determinând în istorie războaie, revoluții, pierderea democrației în favoarea dictaturilor sau haosul social.
În acest capitol, am analizat cel mai important proces și anume procesul prin care se transferă componentă de legitimitate a puterii de la cetățenii cu drept de vot, la reprezentanții aleși. În orice alt proces din sistemul social am analiză fenomenul coruptibilitatii, am ajunge invariabil la aceeași cauza-rădăcina din procesul transferului de putere.
Un model de proces de transfer și menținere a componenței de legitimitate a puterii de la votanți la reprezentanții aleși, care să conțînă și corecția, este prezentat în proiectul moral „Votul permanent” [16].
Prin completarea proiectării acestui proces se evita:
- – că deciziile abuzive și actele normative abuzive să ajungă să producă efecte, scăzând calitatea vieții cetățenilor;
- – posibilitățile de manipulare în masă a cetățenilor care doresc să își exprime voință, deoarece pur și simplu votarea se face individual, exact atunci când cetățeanul își simte afectate interesele, fără a se putea ști dinainte, cine va vota negativ și când; nu ar avea nimeni atâtea resurse pentru a putea plăti non-stop toți votanții, pentru a susține decizii abuzive sau acte normative abuzive;
- – încercările de destabilizare a sistemului social în cazul unor demonstrații anarhice, care urmăresc ținte orientate împotriva interesului majorității;
- – incidentele publice, datorită caracterului profund nonviolent al exprimării voinței prin vot negativ de tip corecție;
- – costurile de toate tipurile, presupuse de demonstrațiile de stradă etc.
Prin completarea acestui proces se realizează:
- – respectarea statului, deoarece instituțiile fundamentale au apărut că urmare a exercițiului democratic;
- – eliminarea corupției, țintă folosită în toate mesajele autorităților naționale și unionale;
– folosirea progresului tehnologic.