Echilibrarea de putere dintre stat și populația A nu poate fi realizată fără echilibrarea în fiecare element al puterii. Aici este avută în vedere componentă coercitivă a puterii. Prin conceptul votului permanent este oferită o soluție pentru înlocuirea dependenței dintre un ales și electoratul bogat cu relația dintre un ales și electoratul larg, indiferent de avere. Este pentru noi o eroare semnificativă în Sistemul structurii sociale, faptul că stabilitatea unei „dimensiuni” a societății organizată după reguli scrise numite legi și gestionată de un stat democratic, să poată fi atrasă și să depindă de jocurile dintr-o altă „dimensiune” a societății, complet diferită în natură să, organizată corporatist după regulile banilor și gestionată de mediul financiar bancar. Pentru a înțelege, trebuie desfăcut sistemul politic în părțile componente. Astfel, apar brusc vizibile și legăturile sistemice. Mulți urmăresc ani întregi analiștii politici. Că într-un film prost ei analizează continuu persoanele. Nu am văzut niciodată niciun analist analizând „legătură” dintre persoane. Ori, aici în analiză legăturii există malformatia fundamentală a acestui sistem politic. Este extrem de importantă sistemic înțelegerea „legăturii / relației” dintre politicieni. Din ce cunoaștem, doar folosind varianta blamată a analizei tranzacționale se poate elucida anatomia acestor relații. Exemplu: actualul sistem electoral se bazează în perioada electorală pe crearea imaginii politicienilor pentru a genera încredere și a fi votați. Însă, această presupune costuri. Este cunoscut că o bună parte din finanțări provin din mediul privat, dar care face parte dintr-o altă dimensiune a societății (numită de noi verticală în Decod D5), în care oamenii se împart după controlul și/sau proprietatea asupra resurselor și nu după algoritmul stat (administrator)-populație administrată – antistat (lumea interlopă) din dimensiunea societății (numită de noi orizontală în Decod D2). Astfel este viciată / adulterata relația legală dintre un ales și electorat (indiferent de avere) fiind înlocuită cu relația dintre ales și electoratul bogat. Este exact ceea ce sistemul democratic, așa cum l-au gândit părinții săi, a vrut să evite. Apariția finanțării private adultereaza / viciază acordul electoral, deoarece mai apare parazitar un al doilea acord și anume acordul de finanțare. Existența suprapusă a acordurilor de finanțare peste acordul electoral crează a două legătură, neoficială, pe lângă cea proclamată oficial. Imediat după alegeri, alesul ar trebui să dea întâietate acordului electoral. Însă, datorită faptului că nu există posibilitaea sancționării unui politician sau a partidului politic din care face parte, în cazul în care nu respectă acordul electoral, adică exact datorită lipsei votului negativ, acesta va da întâietate acordului parazitar de finanțare. Exact din clipă doi după alegere, pentru aleși este înlocuit sistemul de lagaturi care include dependență de electorat, cu sistemul de lagaturi parazitare determinate de acordurile de finanțare. Acordurile de finanțare politică determina jocurile negative care generează corupția. Fără votul negativ este imposibilă corecția. Și astfel sistemul politic este deturnat funcțional de la menirea să, prin banii proveniți dintr-o altă dimensiune a societății care trăiește după alte reguli și anume după regulile banilor. În România acum, este de vis viață celor care dețin resursele indiferent că lucrează cu aparență respectării legii sau că prosperă exact datorită nerespectării legii. Interesant este că pornind de la enclavizarea descrisă, națiunea este vulnerabilă și la puterea banilor unor entități străine. A se vedea FMI, deoarece toate acordurile cu FMI sunt acceptate indirect, prin acord tacit de către electorat. Ele nu au fost votate niciodată.