După Revoluția Franceză s-a conturat o secvență logică simplă în trei pași, care arată cauzele eșecului oricărei forme de sistem social, indiferent dacă se numește capitalism, comunism sau post-comunism. Primul pas în această secvență negativă este la nivel teoretic, în cadrul științelor sociologice, care nu oferă descrierea viziunii de ansamblu asupra sistemului social luat în întregul sau și nici nu identifica just părțile acestui sistem social. În consecință aceste două lipsuri din teoria sociologică lipsesc și din legislație, inclusiv din Constituție. Al doilea pas din această secvență logică negativă, decurge din primul pas și constă în mistificarea conceptului de putere la nivelul legislației. Apare astfel o prima diferența majoră între puterile de la nivelul statului și puterile de la nivelul sistemului social, precum și o a două diferența majoră între puterile de la nivelul statului, precizate în legislație și puterea de la nivelul aleșilor. La nivelul aleșilor componentă cea mai importantă a puterii este legitimitatea, care funcționează că o cheie permițându-le acestora accesul la celelalte componente ale puterii de la nivelul sistemului social și prin această la resursele sistemului. Al treilea pas din secvență negativă a eșecului, privește proiectarea incompletă a procesului de obținere și menținere a componenței de legitimitate a puterii de către reprezentanți, de la popor. Astfel un proces proiectat fără corecție că metodă de acționare în cazul abuzului reprezentanților aleși a dezechilibrat raporturile de putere de la nivelul sistemului social prin faptul că a prevăzut practic pentru aceștia, că și grupare socială, puterea absolută în perioada postelectorală. Dovada conceptuală este obținută prin compararea a două situații echivalente logic la nivelul sistemului social și anume din mediul macrosocial și din mediul macroeconomic. Din acest studiu comparativ rezultă că un sistem social, care nu are prevăzută corecția că metodă de acționare în cazul apariției problemelor, va eșua (falimenta) exact la fel că un agent economic, care nu aplică corecția la apariția problemelor. Din aceste motive, eșecul unei forme a sistemului social determina eșecul în masă a entităților economice asociate, indiferent de performanțele individuale de management pe care acestea le-au avut. Deși în prezent omenirea a intrat în Era Informațională și cu ajutorul tehnologiei votului electronic cetățenii ar putea aplică în timp real în perioada postelectorală corecția împotriva deciziilor și actelor normative abuzive, cea mai importantă acțiune a momentului istoric este conversia votului clasic în vot electronic, în condițiile menținerii omisiunii corectiei în perioada postelectorală, după aceleași principii că acum 200 de ani.
Toate aceste observații au apărut că urmare a încercării elucidării cauzei-rădăcina care a circumscris aplicarea proiectului moral „Acordul școlar”, referitor la apariția unui contract negociabil între părinte, sau tutorele legal al copilului, și școală, astfel încât să fie satisfăcută nevoia educațională a copilului în funcție de aptitudinile sale.