ÎNCHEIEREA PERIOADEI DE DEZBATERE PUBLICĂ – CONCLUZII

  1. Dintre toate creațiile umane, prezentul proiect moral este apropiat esențial de creația din 1762 a lui Jean Jacques Rousseau – „Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”, filozof elvețian, unul dintre cei mai iluștri ganditori ai iluminismului . A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot conștiința socială a epocii sale, ideile sale fiind regăsite masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

A scris că cetățean al unui stat liber și că membru al suveranității naționale, gândind asupra formelor de guvernământ și conștient de cât de slabă ar fi înrâurirea ce ar putea-o avea gândirea lui asupra treburilor publice. A cunoscut fericirea pentru că a găsit astfel mereu motive noi că să iubească guvernământul țării sale.
Această creație a să poate fi găsită la adresa https://www.academia.edu/24069156/Jean_Jacques_Rousseau_Contractul_social_Mondero_2007_

2. După 250 de ani, observând societatea am constatat la nivelul ființelor naturale lipsa contractelor esențiale dintre acestea și stat (și argumentarea statutului de plătitor al oricăror taxe și al acceptării oricăror interdicții stabilite prin legislație de administrator, încă de la naștere, în baza conceptului juridic foarte ambiguu al bunei credințe, concept de asemenea nedefinit legislativ), a contractelor dintre ființele naturale și partidele politice, respectiv organizațiile „neguvernamentale” (incluzându-le aici pe acelea religioase ale căror membri se presupune că am fi), dintre Instituția Familiei și Instituția educațională, între soți etc.

  • Prin contrast, la nivelul persoanelor abstracte („persoane fizice”; „persoane juridice”), în care întreagă populație naturală este inclusă, apar aceste acorduri cu valoare juridică, din care decurg drepturi și obligații concrete pentru fiecare parte contractuală, opozabile în justiție. Nu mă refer și la contractele nenegociabile, impuse prin abuz, care includ doar regulile stabilite de una dintre părți. Acest fapt l-am observat după implicarea în apariția contractului dintre familie și școală prin proiectul „Acordul școlar”.
  • Apare sesizabilă semnificația acestei diferențe, atunci când ființă naturală este țintă abuzului, deoarece în lipsa unui contract sau în situația unui contract impus, nu poate invocă drepturile și/sau obligațiile apărute și că urmare a exprimării propriei voințe, care ar trebui să producă efecte între părțile raportului juridic și astfel să impună respectarea lor.
  • Mai profund, aceeași situație nefavorabilă persoanelor naturale este și în relația dintre acestea în calitate de alegători și aleși (reprezentanți), fapt care a făcut obiectul actualului proiect moral. Astfel, postelectoral persoanele naturale sunt lipsite prin substituire (element al fraudei legislative) de posibilitatea de a-și exercită voință individual, conform propriei conștiințe, pentru a determina retragerea legitimității aleșilor, că urmare a creării unor acte normative care nu corespund interesului persoanelor naturale. Apare sesizabilă semnificația acestei diferențe și atunci când ființă naturală în calitate de ales este țintă abuzului, deoarece în lipsa contractelor între fiecare partid politic și membrii acestora, precum și că urmare a neluarii în considerare a programului electoral că un acord juridic între o formațiune politică și electorat, nici un ales nu poate invocă cu succes drepturile și/sau obligațiile care ar trebui să producă efecte între părțile raportului juridic și astfel să impună respectarea lor. Astfel exprimarea voinței persoanelor naturale este împiedicată chiar și când ajung în postura de aleși. 
  • Este evident că cei care au creat regulile formelor de sistem social de după Revoluția franceză, au încercat sistematic să elimine exprimarea voinței persoanelor naturale, fapt care explică de ce votul este permis prin legislație doar colectiv. Așa a fost posibil să fie creată simultan o interfață oficială a sistemului politico-economic, declarativ orientată spre interesul persoanelor naturale și o a două interfață, după care se desfășoară în realitate interacțiunile politico-economice, în care se tranzacționează valori imoral competitive și/sau ilegale, adică o cultură duplicitară. Caracterul duplicitar se observă imediat la nivelul limbajului, deoarece deși se folosește limbajul din interfață oficială, sensul este complet diferit deoarece are în vedere valorile imoral competitive și/sau ilegale (ex: „caracter”, „competență” etc). La nivelul anumitor domenii, această cultură a fost observată, devoalată și blamată (fapt care a făcut obiectul unui proiect moral legat de cultură organizațională), dar nu și la nivelul procesului legislativ, respectiv a procesului electoral.
  • Problema beneficiarilor nu este în omisiuni sau în erori decât atunci când aceste omisiuni și erori implică substituirea, substituirea intrând în definiția fraudelor. Aceste substituiri (care elimina voință persoanei naturale) pot fi observate și explicate ușor folosind conceptele unor documente cunoscute sub denumirea de Standarde Internaționale, referitoare la sistemele de management

3. Deoarece activitățile legate de sisteme sunt aproape necunoscute învățământului general și lipsesc de cele mai multe ori din mediul universităților cu profil socio-politic (explicabil, pentru că studenții să nu poată avea imaginea de ansamblu a sistemului social), practic nu există un limbaj comun și oameni buni sunt în incapabilitate de a înțelege concepte simple, dar cu care nu sunt obișnuiți. Deoarece acest proiect a ajuns la maturitate, consider că perioada de dezbatere publică s-a încheiat și este timpul de a se trece de etapă unui simplu exercițiu intelectual. Legal, calea posibilă este aceea a unei inițiative legislative cetățenești, dar trebuie interpretată că o soluție posibilă, deoarece indiferent de mersul lucrurilor și indiferent de rapunsurile unora sau altora, persoane fizice sau juridice sau instituționale, consider morală diseminarea proiectului. 

  • Mulțumesc persoanelor care au oferit un feedback creativ și care susțîn acest proiect. Ar fi de dorit să fie integrat în alte proiecte similare, dar poate există și independent. 
  • Celorlalte persoane le comunic faptul că votul de recall există deja, votul prin corespondență există deja, recunoșterea existenței fraudelor există deja în multe domenii (evident, mai puțîn în domeniul legislativ), după cum este deja devoalată și existența culturii duplicitare. 
  • Interesant cum gândirea obiectivă din câteva proiecte morale foarte concrete, poate conduce la observații, care să aibă un asemenea impact asupra realității. Practic, în raport cu identificarea unor substituiri obiect al fraudelor legislative nu pot fi utilizate că și contraargumente reguli rezultate din alte fraude legislative (ex: cele privind imunitatea), nu poate fi invocată lipsa de constituționalitate, atât timp cât este vizată Constituția și nu pot fi invocate rezultatele referendumurilor, pentru situația în care au fost folosite pentru restangerea drepturilor și libertăților fundamentale. De asemenea, nu se poate invocă exprimarea atât timp cât în Constituție articolele care se referă la originea puterii au texte cu dublu înțeles. Înțeleg că un astfel de proiect pune în dificultate beneficiarii și întreagă economie imoral competitivă și/sau ilegală. Însă, interesul este că și în cazul lui J.J. Rousseau de a se ajunge la un stat de drept care să funcționeze în interesul tuturor cetățenilor că beneficiari, nu doar în interesul actualilor beneficiari interni și externi. De aceea este numit proiect moral. Sunt de asemenea conștient că pe lângă recentă suspendare a drepturilor omului este în curs și tranzacționarea suveranității naționale, care încă aparține poporului. Rolul nostru este doar pentru a disemina această informație. Costel Rusu