Principii Generale

De ce ne interesează copiii?

DATORITĂ EMPATIEI FAȚĂ DE SUFERINȚA COPIILOR NOȘTRI ȘI DATORITĂ NEACCEPTĂRII ASISTARII PASIVE LA SUFERINȚA ACESTORA

Ne-am orientat direct către copii deoarece tot ce se întâmplă afectează viață copiilor producând suferință:

•     ori de câte ori un ales folosește abuziv puterea pentru a se îmbogăți, de atâtea ori determina scăderea calitățîi vieții copiilor, deoarece, fie jefuiește direct comunitatea locală sau națională, fie vinde intenționat posibilitatea de a jefui către terți; nu trebuie să fii geniu că să înțelegi acest lucru, deoarece se văd cu ușurință și salturile de avere și promisiunile electorale neîndeplinite; nu are nicio relevanță socială, acum, nici faptul că acordul electoral este fals, deoarece în fapt nu produce efecte în justiție, și nici că obiectivele nu sunt măsurabile, programele dovedindu-se, la sfârșitul mandatului, că au fost înșelătorii; nu are relevanță, deoarece conform regulilor Sistemului aceștia / aleșii sunt considerați cetățeni onorabili;
•     absența contorizării resursei de timp pe care ființă omenească este obligată prin reguli să o aloce, fie pentru rămânerea în legalitate (timpul consumat în relația cu instituțiile statului), fie pentru a nu fi scoasă din competiție în sistemul educațional (timpul consumat pentru temele “pentru acasă”), fie pentru a nu fi scoasă din competiția pentru câștigarea celor necesare viețîi (timpul pentru îndeplinirea sarcinilor de servici; timpul pentru menținerea afacerii), afectează calitatea vieții copiilor, deoarece ii privează de dreptul de a avea viață de familie alături de părinții lor;
•     ori de câte ori un afacerist determina scăderea calitățîi produselor sau serviciilor oferite, în final va scădea calitatea vieții copiilor;
•     ori de câte ori, în urmă abuzului, o ființă omenească este determinată, pentru a păstra locul de muncă, să schimbe valori care ar trebui să aparțînă doar familiei sale, va scădea calitatea viețîi copiilor săi.

DATORITĂ RESPECTULUI FAȚĂ DE NATURĂ INTERIOARĂ UMANĂ PE CARE ACEȘTIA / COPIII O AU ȘI DATORITĂ NEACCEPTĂRII ASISTARII PASIVE LA MOARTEA / DISTRUGEREA  ACESTEIA

E înfiorător procedeul prin care o ființă omenească tânăra, un copil cu simțul natural al percepției a ceea ce este just, a ceea ce / de ce este injust, ajunge că, la prima criză de valori, să elimine învățăturile umane primite în familie sau de la mentori, schimbându-se în interior, ireversibil, în altceva. Înfiorător cum, educația părinților este anulată de “educația” obligatorie și cum, pentru stat, nu are sens ideea de educație dată de familie. Înfiorător cum, un copil nehandicapat, cu simțul natural al percepției a ceea ce este just, al disocierii de ce este injust, este obligat să meargă la o școală în care va deveni victima de zi cu zi a agresiunilor copiilor crescuți în familii care prosperă pe seama suferinței semenilor și care exersează astfel, de mici, provocarea suferinței.

Înfiorător cum, mai târziu, tânăr fiind, este obligat să devină în continuare victima în alte comunități cu care este obligat să interacționeze, până când se transformă, ucigându-se interior prin alegerea viețîi în compromis sau până cade, zdrobit de șirul nesfârșit de abuzuri. Considerăm crime sociale aceste agresiuni mascate împotriva copiilor neasistati social și proveniți din familii fără vizibilitate publică. Înfiorător cum, ființele cu natură interioară inumană transmit copiilor obiceiurile naturii lor inumane, transformându-i.

DATORITĂ FAPTULUI CĂ, LA ADULȚI, CARE AU DEJA DEFINITIVĂ A DOUĂ NATURĂ, APARE CĂ IMPOSIBILĂ SEPARAREA ACELORA CU NATURĂ INTERIOARĂ UMANĂ DE ACEIA CU NATURĂ INTERIOARĂ INUMANĂ

Adulții au deja definitivată a două natură, a obișnuinței practicării compromisurilor, îndepărtându-se astfel ireversibil de starea naturală originară din copilărie, prin care recunoșteau și reacționau imediat la minciună și nedreptate.

Este o deducție logică, simplă, să admitem că atunci când ne referim la “popor”, ne referim și la cei care prin a două natură sunt agresori și la cei care sunt victime. Este absolut imposibil de estimat câți dintre aceștia sunt agresori și câți victime. Știm doar că numărul victimelor trebuie să fie mai mare decât numărul agresorilor. Statisticile statului nu arată, în niciun caz, toate agresiunile din societate, iar prin moartea victimelor, se șterg urmele acelor abuzuri, rămânând din ce în ce mai estompat în timp, doar amintirile unor abuzuri colective.

Este o altă deducție logică simplă să înțelegem că toți adulții trăiesc în compromis, diferența fiind în faptul că unii sunt perfect adaptați, având o viață de vis, alții abia supraviețuiesc, iar alții, deși tot în compromis trăiesc, nu pot nici măcar supraviețui.

Oricât ar fi de puternică a două natură, creată de injustă lume a omului, natură originară a ființei omenești, întâlnită la copii, nu va putea fi niciodată complet anihilată la toți oamenii, datorită alegerii interioare de a nu renunta la a respectă dreptul natural, într-o zona în care legea omului nu poate pătrunde. Aceștia sunt fie neinstruiti, care datorită faptului că s-au opus fățiș la compromis, au fost etichetați că “nesociabili”, “neintegrabili” etc, fie instruiți, care învățând disimularea, au acceptat doar în exteriorul lor compromisurile, netransformandu-se interior.

Prin urmare, pentru noi, este absolut imposibil să identificăm care sunt adulții dependenți total de acest Sistem injust și care sunt aceia cu o independența interioară, către care ne-am putea adresa, pentru a transmite către copii viziunea descrisă în aceste proiecte morale. Dacă se vor implică sau nu, depinde exlusiv de ei, și, nu are importantă dacă sunt din aceste generații sau din următoarele.

PENTRU A DETERMINA ELIMINAREA CRIZELOR DE VALORI DIN VIAȚă COPIILOR ȘI ȘANSĂ LA FERICIREA NEBAZATA PE PROVOCAREA SUFERINȚEI SEMENILOR

Învățând regulile aparențe ale Sistemului, la un moment dat, copiii trec prin prima criză de valori, când observă că nu își pot satisface nevoile, respectând acele reguli aparențe ale Sistemului, și, în plus, că nici nu sunt fericiți. Dar respectarea regulilor unui Sistem dezechilibrat nu va aduce niciodată fericirea, ci doar nefericirea. Nu există drog cu efecte mai puternice asupra minții omului că îndoctrinarea în iluzie.

Acest principiu a fost aplicat în proiectul moral “DECOD”.

CARACTERUL DE SIMPLITATE AL VIZIUNII

Referitor la caracterul de simplitate, viziunea a fost exprimată în mod special prin 21 de imagini, astfel încât să fie nevoie doar de inteligență unui copil pentru a o înțelege.

CARACTERUL DE ANSAMBLU AL VIZIUNII

Referitor la caracterul de ansamblu al viziunii, prin acest proiect moral au fost create trei modele esențiale, necesare pentru a înțelege Sistemul social, ființă omenească și tranzacțiile reale dintre ființe, oferind astfel cea mai simplă viziune de ansamblu asupra lumii, capabilă să integreze, pentru prima dată, toate sistemele conceptuale pe care le-a creat specia umană în istoria să.

Ex: Dacă ne vom propune să comparăm la un nivel simplu, național de exemplu, numai descrierea Sistemului social din această viziune, cu descrierea Sistemului social din legislația românească (peste 130.000 acte incluzând Constituția), vom constată că, nicăieri în această legislație, nu există o descriere a Sistemului social în întregul sau, astfel încât, să fie într-un singur loc, explicit vizibile legal, toate părțile acestuia, între care trebuie să existe un echilibru de putere permanent. Modelul sistemic al structurii sociale este aplicabil la toate formele de organizare socială omenească din istoria ultimilor aproximativ 10000 de ani (începând cu revoluția agricolă din neolitic), de la nivelul comunităților locale și până la structurile cu caracter global.

CONSECINȚA LIPSEI DIN LEGISLAȚIE A VIZIUNII DE ANSAMBLU ASUPRA SISTEMULUI SOCIAL

Consecință imediată a lipsei din legislație a celei mai simple viziuni de ansamblu asupra Sistemului social, este absența acestui subiect din activitatea de rutină a tuturor instituțiilor, inclusiv din sistemul educațional. Și astfel, din copilărie, ființele omenești își clădesc experiențele de viață pornind de la o reprezentare naivă / nereală a Sistemului social, la care renunta progresiv începând cu prima criză de valori, când observă că învățăturile primite la școală publică nu se potrivesc cu practicile reale din societate, necesare pentru a supraviețui și prosperă.

BENEFICIILE CREĂRII CELEI MAI SIMPLE VIZIUNI DE ANSAMBLU

Prin aplicarea principiului ”celei mai simple viziuni de ansamblu” se corectează lipsa de informații relevante față de viață socială și se previne vulnerabilitatea la transformarea interioară în urmă compromisurilor. În plus, prin aplicarea acestui principiu se oferă ființelor din orice colț al lumii un limbaj comun pentru a trece de îndoctrinarea dată prin combinația locală de clivaje segregationiste (rasiale, etnice, naționale, politice, militare, economice, matrimoniale, religioase etc), astfel încât deciziile luate pentru supraviețuire și prosperitate să nu se bazeze pe provocarea suferinței și lipsurilor unor alte ființe omenești, ci pe rezolvarea disfuncționalităților interne din Sistemul din care fac parte.

.

CORELAȚIA LOGICĂ FAȚĂ DE FENOMENELE DIN REALITATEA IMEDIATĂ

Există, matriceal, o corelație logică directă, atât între cele trei modele din viziunea de ansamblu, cât și între această viziune și realitatea brută, deoarece modelele au apărut prin observarea directă a acestei realități și nu prin folosirea teoretizărilor abstracte transmise public către toți copiii prin sistemul educațional.

Modelul Sistemului social reflectă coerent logic etapele de proiectare, de implementare la nivel statal, precum și, cel mai important fenomen al acestei perioade, și anume, extinderea Sistemului la nivel global, preluând partea conceptuală benefică din fundamentarea formei actuale a Sistemului social.

REALITATEA GLOBALIZĂRII

Extrem de important este că, deși imaginea de ansamblu asupra Sistemului este absența la nivel legal, iar între regulile Sistemului și practică există diferențe majore, tendința decidenților este extinderea acestui model de Sistem dezechilibrat la nivel global.

Nu credem că mai este pentru cineva un secret realitatea faptică a tendinței de globalizare,  deoarece este evident că un număr important al activităților omenirii au depășit granițele statelor suverane și că legalitatea și regulile de la nivel național au devenit incomode față de schimbările:

   – din dimensiunea orizontală a structurii sociale, care au dus la apariția unor uniuni statale largi, cu o infrastructură sofisticată politică și non-guvernamentală, la confruntări armate mondiale, dar și la apariția unor organizațîi criminale și rețele teroriste internaționale;
   – din dimensiunea verticală a structurii sociale, care au dus la apariția corporațiilor multinaționale și a piețelor financiare globale;
   – din dimensiunea matriceală, care au dus la confruntări între tradițîi milenare diferite privind relațiile de cuplu și tratarea copiilor.

Consecință globalizării în formarea naturii interioare a copiilor din țările dominate, este că determina injust  dispariția treptată a importanței legăturii cu pământul natal, cu națiunea în care s-au născut, cu familia naturală, cu tradițiile, cu limba maternă și cu alte elemente care au definit identitatea strămoșilor lor, fără a sesiza că în cadrul ierarhiei mondiale, stăpânesc tocmai aceia care nu au rupt legătură cu pământul natal, care au drepturi mai mari tocmai datorită apartenenței la o națiune dominantă, pentru care relația cu familia este foarte importantă și care se exprimă public în limba lor maternă și nu în limbile altor națiuni. Aceste tendințe sunt însoțite de ambiguitatea asupra istoriei neamului din care fac parte, de ambiguitatea asupra genealogiei familiei din care fac parte și de ambiguitatea asupra paternitățîi în cadrul familiei prezente. Aceste ambiguități sunt menținute de sistemele educaționale din structurile statale locale, aduse în stare de dependență materială (hrană, medicamente, tehnologie etc), militară și financiară, în baza unui raport de putere inegal (100%), față de populația administrată, (0%). Față de realitatea faptelor pe care le vedem cu ochii noștri și care provoacă suferință ireversibilă continuă a majorității ființelor omenești, permiterea extinderii la nivel global a unei implementări bazate pe dezechilibru, va însemna permiterea intrării în cel mai întunecat ev din istoria acestei specii.

RENEGAREA CONCEPTELOR PE CARE SE BAZEAZĂ ACTUALĂ FORMĂ INJUSTĂ A SISTEMULUI SOCIAL, DATORITĂ CONȘTIENTIZĂRII SUFERINȚEI PROVOCATE DE ACEST SISTEM ASUPRA FIINȚELOR OMENEȘTI

Este evident că Sistemul social proiectat dezechilibrat, se bazează pe un sistem conceptual destinat să îi justifice regulile și să câștige încrederea oamenilor. Acest sistem conceptual ia în considerare cuvintele și nu faptele (ex: sistemul electoral, de oriunde, asigura câștigarea puterii în Sistem pentru cei care oferă spectacolul cel mai convingător, pentru cei care au oratorii cei mai buni, fără a avea decât declarativ legătură cu realitatea practicilor sociale și cu satisfacerea nevoilor oamenilor vii; acest spectacol este perfect adaptat pentru ființele aduse în stare de ignoranța și cu o viață ancorată în compromis zilnic).  

Viziunea noastră se raportează la faptele care compun realitatea și nu la cuvintele prin care sunt descrise aceste fapte (ex: bine, rău, adevăr, egalitate, morală etc), care nu au corespondent în practicile din realitate.

.

RENEGAREA CONCEPTULUI DE EGALITATE ȘI ÎNLOCUIREA LUI CU CONCEPTUL ECHILIBRULUI SISTEMIC DE PUTERE DINTRE PĂRȚI

Principiul echilibrului sistemic de putere între părți, înlocuiește iluzoriul concept al “egalității” între ființele care populează Sistemul.

DEPĂȘIREA VIZIUNII CORPORATISTE, BAZATĂ PE OBȚINEREA DE PROFIT INJUST, PE SEAMA DEZECHILIBRELOR DE PUTERE SISTEMICE DINTRE PĂRȚI

Principiul echilibrului între părțile Sistemului social depășește viziunea corporatistă după care este construit Sistemul social actual, pentru care nu are sens ideea de echilibru sistemic simultan între părți (ex: Stat-popor; angajat-angajator; producător-comerciant; comerciant-cumpărător; soț-soție etc), deoarece, exact din aceste raporturi de putere, dezechilibrate sistemic, dinte părțile între care au loc tranzacțiile, apare profitul injust în toate formele sale, atracția principala a sistemului lor.

EXEMPLE ALE ERORILOR SISTEMICE ALE VIZIUNII CORPORATISTE DIN ACTUALUL MODEL DE “SISTEM DEMOCRATIC”

Datorită existenței posibilității creării de legi abuzive sau a întârzierii creării de legi vitale sau a eliminării unor legi cu prevederi vitale pentru Sistemul social, datorită existenței posibilității aplicării abuzive a unor legi în Sistem sau datorită ignorării aplicării unor legi vitale și datorită existenței posibilității judecării abuzive a încălcării oricărei legi din Sistem, este imposibilă garantarea stabilității sociale doar prin reguli și instituții ale statului, fără implicarea tuturor părților structurii sociale, între care trebuie să existe echilibre sistemice, precum este imposibilă și garantarea succesului la agresiunea din exterior. În special pentru români, acest ultim aspect este important deoarece explică diferența dintre ceea ce văd ochii noștri în România și ceea ce văd ochii noștri în țările care ne-au dominat străbunii și au determinat apariția acestui regres al conștiinței colective.

Există întrebări la care, prin simplă observare, se poate discerne că actualul “sistem democrat” este incapabil să ofere o soluție rezonabilă, datorită unor dezechilibre vizibile, până și pentru copii, între părțile sale:

    Care este raportul real de putere dintre stat și popor, având în vedere că sistemul electoral prevede că poporul renunta, de bunăvoie și nesilit de nimeni, prin “alegeri libere” la dreptul  sau că putere continuă în Sistemul social?
    Care este raportul real de putere în Stat între componentă legislativă, cea executivă și cea judecătorească, țînând cont de faptul că prin “alegeri libere” poporul administrat este implicat doar în alegerile care privesc componentă legislativă?
    Care este raportul exact de putere în instituțiile publice ale Statului administrator, între funcțiile politice și funcțiile tehnocrate? Cum se reflectă deciziile politice, distinct față de cele tehnocrate, în documentele Statului? Cum răspunde, distinct, pentru consecințe, cel care a luat decizia politică și cel care a luat decizia tehnocrată? Cum pot fi trași la răspundere, fără manifestări violente de stradă și revoluții, cei care au luat deciziile politice sau tehnocrate, care au scăzut calitatea vieții poporului administrat și l-au adus de la starea de independența la starea de dependență față de alte puteri?
    Care sunt consecințele asupra relațiilor internaționale, în cazul în care poporul administrat judecă și găsește vinovați de abuz “reprezentați” ai săi? Poate poporul administrat să nu recunoască o datorie care a fost făcută de “reprezentanți” în afară programelor electorale în baza cărora au fost votați?
    Cum se face corelarea între deciziile “reprezentaților” din guvernări trecute sau prezente privind sistemul educațional și erorile de orientare profesională și chiar eșecul în viață al ființelor omenești trecute prin sistemul educațional public?
    Cum se face corelarea dintre îmbolnăvirea înainte de vreme a indivizilor din populația administrată și moartea lor prematură și deciziile privind sănătatea publică ale “reprezentaților” din guvernări trecute sau prezente?
    Cum poate sistemul electoral elimina pericolul enclavizarii votului în favoarea unor minorități (etnice, religioase, organizate după criteriul proprietății sau controlului asupra resurselor financiare sau materiale etc) în dauna majorității?
    Cum poate poporul administrat să elimine pașnic și democratic o coaliție de reprezentanți care și-au încălcat acordul electoral și iau decizii împotriva intereselor majorității poporului administrat?
     Cum poate reacționa eficace la abuz un om care este injust dependent de cel care abuzează (demnitarul sau funcționarul public; patronul sau șeful ierarhic; profesorul; doctorul; preotul etc)?
    Cum poate reacționa eficace un om dintr-o comunitate locală oarecare la abuzul lanțurilor furnizoare de produse / servicii prin practicarea unor prețuri injuste față de calitatea produselor / serviciilor?
    Cum poate reacționa eficace la abuz un om care a fost escrocat de partenerul de viață?  

EXPRIMAREA PRIN IMAGINI A CONCEPTULUI DE ECHILIBRU SISTEMIC DE PUTERE ÎN CADRUL CELOR TREI MODELE PRIN CARE ESTE REPREZENTATĂ VIZIUNEA

În imaginea de mai sus, sunt balanțele interconectate din dimensiunea orizontală (stat vs popor), verticală (persoanele dețînătoare a resurselor materiale, financiare și a infrastructurii de procesare, cu capabilitate de a satisface nevoi vs persoanele dețînătoare a resurselor individuale de timp, fizice, intelectuale, comportamentale etc, care pentru a-și satisface nevoile trebuie să dea permisiunea de a le fi folosite aceste resurse, acest fapt nefiind aberația numită „vânzare a forței de muncă”) și matriceală (între bărbat și femeie, că părți ale familiei în care apar copii). Exact această este și ordinea succesiunii echilibrelor dintre balanțe, în așa fel încât, orice altă succesiune ar fi, nu ar avea niciun efect asupra Sistemului.

În imaginea de mai sus, sunt balanțele interconectate aflate în echilibru sistemic de putere dintre ființă omenească (sau organizațiile complementare – vezi D17P7/2.2) și comunitățile fundamentale cu care această trebuie să interacționeze pentru a-și satisface nevoile, în cele șase dimensiuni ale existenței individuale. În funcție de gradul de percepție asupra propriei existente, o ființă poate sesiza simultan un număr diferit de dimensiuni, cel mai înalt grad de percepție fiind acela în care o ființă este conștientă simultan, de toate dimensiunile existenței sale. Dezechilibrele de putere din balanță triplă a Sistemului social determina dezechilibrele de putere și în balanță de la nivelul celor șase dimensiuni ale existenței ființei individuale, obligând ființă să nu se poată sustrage agresiunilor și inselatoriilor în relațiile cu reprezentanții cu natură interioară inumană din comunitățile cu care trebuie să interacționeze pentru a supraviețui.

În imaginea de mai sus, este balanță de putere dintre două persoane între care are loc o tranzacție / un schimb de valori pentru satisfacerea nevoilor.

Imaginile echilibrelor de mai sus, practic, nu au corespondent în regulile Sistemului actual și în mod special în Constituție. Atât timp cât nu există echilibrele fundamentale în societatea omenească la nivelul Sistemului, nu pot există nici la nivelul oamenilor vii, iar drepturile omului și drepturile copilului rămân doar concepte teoretice, care întrețîn iluzii periculoase. 

Periculoase, deoarece trăim vremuri periculoase, vremuri în care niciun individ din populația administrată nu a luat, în deplină conștientă, decizia de a acceptă că, pentru totdeauna, și pentru absolut toate aspectele vieții sale, să decidă în locul sau altcineva.

Periculoase deoarece, dacă timp de câteva mii de ani creațiile tehnologice ale oamenilor nu au făcut salturi spectaculoase, acum, dacă analizăm numai tendințele de dezvoltare a dispozitivelor de comunicare, vom observă că tind și spre unificarea în cel mai masiv sistem de supraveghere conceput vreodată, capabil să priveze toate ființele omenești complet de intimitate. Numai acest aspect și este suficient să risipească toate libertățile fundamentale și, prin asta, să anuleze absolut toate sacrificiile înaintașilor noștri pentru aceste libertăți; și, toate acestea, în condițiile în care niciun individ din populația administrată nu a luat decizia conștientă de a-și abandona complet dreptul la viață privată.

Este clar că progresul tehnologic este prea rapid față de puterea de adaptare a inteligenței sociale a populației, iar fenomenele sociale se întâmplă pur și simplu cu o viteză prea mare pentru a mai fi sesizate chiar și de către politicieni, care astfel ajung să facă greșeli cu urmări de neacceptat pentru populație.

Trăim vremuri periculoase în care echilibrarea sistemică de putere este probabil singură soluție pentru prevenirea abuzului de putere și pentru a evita căderea fără speranța a libertăților, prin reinstitutionalizarea practicilor abuzurilor colective.

.

CAUZA RĂDĂCINA ESTE ÎN PROIECTAREA SISTEMULUI SOCIAL PE BAZA UNUI RAPORT DE PUTERE DEZECHILIBRAT ÎNTRE STATUL ADMINISTRATOR ȘI POPULAȚIA ADMINISTRATĂ

Pentru temele sociale care nu ating cauza-rădăcină, numai în această țară sunt câteva zeci de mii de organizații nonguvernamentale care se ocupă deja de ele. Tema cauzei-rădăcină a problemelor sociale, atinsă prin aceste proiecte morale este probabil cea mai grea tema posibilă pe care o poate atinge o ființă umană.

În fiecare clipă există simultan o infinitate de cauze care determina problemele sociale, dar dintre toate aceste cauze, există doar una, care a stat la originea tuturor celorlalte, regăsindu-se la nivelul proiectării injuste a Sistemului social în toate formele sale, dintotdeauna. Nu există cauza mai profundă, toate celelalte decurgând din această.

Proiectul moral VOTUL PERMANENT arată faptul că sistemul electoral nu permite sancționarea în timp real, tot de către electorat, a acelora care își încalcă promisiunile electorale, astfel încât să se mențînă continuu echilibrul de putere între alegători și reprezentanți.  

REZOLVAREA CAUZEI-RĂDĂCINĂ A DEVENIT POSIBILĂ PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ISTORIA OMULUI DATORITĂ PROGRESULUI TEHNOLOGIC

Față de ce a fost, libertățile sunt mult mai mari, dar la un alt nivel al percepției, includ un preț cumplit, deoarece prin menținerea nerezolvată a cauzei-rădăcina a suferinței din trecut, se vor consumă și aceste libertăți, până nu va mai rămâne, iar, nimic din ele. Mereu s-a știut de această nedreptate, dar acum, pentru prima dată în istoria omului, geniul ființelor omenești a făcut că ea să poată fi corectată, datorită progresului tehnologic, care poate face posibilă implicarea ființelor omenești în timp real.

CONSECINȚA: ACTUALUL „SISTEM DEMOCRAT” SE BAZEAZĂ PE INTERZICEREA DREPTULUI DE A SPUNE NU ABUZULUI, FAVORIZÂND CORUPȚIA ȘI COMPROMISUL.

Această lipsa a obligat ființele omenești care populează Sistemul să nu poată spune NU abuzurilor.

CONSECINȚA: ACTUALUL „SISTEM DEMOCRAT” OFERĂ CĂ SOLUȚIE LA ABUZ VIOLENȚA ȘI REVOLTA PUBLICĂ ÎN LOCUL REACȚIEI NONVIOLENTE

Această lipsă a condamnat ființele omenești care populează Sistemul că, doar prin agresivitate și violență să poată avea eficacitate în a opri abuzurile, deoarece istoria recentă sau trecută a dovedit clar că posibilitățile “legale” de manifestare nu au oprit și nu vor opri niciodată abuzurile. Ori, această este o cursa, deoarece de fiecare dată când s-a schimbat violent o formă de existența a Sistemului care a provocat suferință, cu altă care a menținut același dezechilibru între popor și administrator, indiferent cum s-a numit acel administrator, s-a ajuns din nou la aceleași abuzuri și la menținerea martiriului sufletelor ființelor omenești.

PRIN ECHILIBRAREA RAPORTULUI DE PUTERE DINTRE STATUL ADMINISTRATOR ȘI POPULAȚIA ADMINISTRATĂ, ACEASTĂ SE POATE SUSTRAGE MANIPULĂRILOR

Prin votul negativ, individual exercitat, în afară manifestărilor de grup (cum este votarea pozitivă la intervale regulate de timp) ființă omenească se sustrage mecanismelor de manipulare în masă și devine propria să stăpână, acționând exact atunci când simte că îi sunt afectate interesele și nu doar cu ocazia zilelor în care i se pregătește un spectacol de circ social.

PRIN ECHILIBRAREA RAPORTULUI DE PUTERE DINTRE STATUL ADMINISTRATOR ȘI POPULAȚIA ADMINISTRATĂ, CREȘTE DIN NOU IMPORTANTĂ FAMILIEI

Astfel, familia devine o parte importantă a Sistemului și până și părintele cu cea mai simplă ocupație poate trăi demn, fiind respectat de către copiii săi pentru deciziile luate în interesul familiei. Această este moralitatea și nu iluzia scrisă în cuvintele dicționarelor, pentru că nu există împlinire în a fi cinstit într-un Sistem construit pe necinste și nici virtute în renunțarea la drepturile naturale.

Aceste proiecte sunt în așa măsură realizabile, încât traspunerea lor în practică este pentru noi o certitudine și chiar nu contează dacă acest lucru se va întâmplă, mai devreme sau mai târziu.

DATORIA FAȚĂ DE CEI CARE AU FOST ȘI NU SE MAI POT APĂRA PENTRU ABUZURILE SUFERITE

La prima vedere…această lume pare completă, iar regulile ei de neschimbat. De aceea apare că justificabil compromisul. La aceeași prima vedere, însă, a părut completă pentru miliarde de alte ființe omenești, care au murit înainte de vreme, datorită celei mai vechi și elaborate înșelătorii din istoria omului – Sistemul social injust.  

Dar noi, am văzut cum pot fi formal acoperite abuzurile “justificate” de o formă injustă a Sistemului social, prin schimbarea acelei forme a Sistemului cu o altă, la fel de injustă, fără însă că cei responsabili de abuzurile anterioare să fie împiedicați să își mențînă puterea.  Am văzut căzând organizații economice (de fapt un întreg sistem economic) datorită agresiunii interne din partea propriilor conducători, fapt care a condus, în condițiile unui vid legislativ, la distribuirea injustă / neechilibrată a resurselor din Sistem. Noi am fost contemporani cu părăsirea a peste 350000 de copiii de către părinții lor naturali, lipsiți de voință de a face totul pentru a avea aici, în țară lor, un trăi mai bun.

COSTUL TREZIRII LA REALITATE

Cum este să te trezești dimineață de dimineață știind că tot ce se întâmplă decurge dintr-o înșelătorie în urmă căreia ești privat de dreptul natural de a avea putere în Sistemul în care exiști și că orice ai face, în final te vei îmbolnăvi înainte de vreme, vei îmbătrâni înainte de vreme și vei muri neștiut de nimeni înainte de vreme, la fel că toți cei dragi sufletului tău? Cum este să te trezești dimineață de dimineață știind că, urmare a înșelătoriei fundamentale, viață ta este prinsă într-un păienjeniș de abuzuri și înșelătorii, a căror victima trebuie să te prefaci că nu înțelegi că ești?

Cum este că, atunci când privești un trădător, să-l vezi nu doar pe acela, ci, și pe toți predecesorii lui care au trădat în timp ce ocupau acea funcție publică sau acea demnitate? Cum este că atunci când privești un agresor, să nu vezi chipul aceluia, ci formă comună tuturor agresorilor, și, să nu mai cauți natură interioară umană acolo unde a fost înlocuită ireversibil de natură interioară inumană? Cum este să conștientizezi că, în urmă obligării participării tale la o tranzacție injustă, sau, în urmă agresiunii asupra ta, sau, în urmă trădării față de ține, ești eliberat de datorie în toate tranzacțiile următoare față de acele părți și că acest comportament înseamnă aplicarea principiului echilibrului între părți?

Nu ne interesează dacă adulții momentului au voință să pună în practică ceea ce ar rupe lanțul suferinței pentru copiii lor și pentru copiii copiilor lor. Nu ne interesează dacă acum sunt adulți care nu înțeleg și adulți care nu vor să înțeleagă. Nu ne interesează dacă adulții de acum ar avea curajul să aplice aceste deducții sau dacă ar provoca haos sau dacă ar fi atât de buni încât ar deveni țintă altor comunități. Noi știm că libertatea nu este gratuită.

Dacă cineva își imaginează că ne interesează să facem o lume mai bună, se înșeală, deoarece nu putem. Dar ceea ce putem, totuși, face, este să arătăm lumea exact așa cum este, în așa fel încât să sfărâmăm iluzia, în special în ochii acelor copii care sunt țintă noastră.

Astfel încât, să recunoască, înainte de a se fi produs efectele, inselatoriile, abuzurile, trădarea, și, să comunice și altora, începând sistematic, dincolo de socializarea de divertisment, organizarea nonviolență a populației împotriva faptelor pentru care oamenii simpli nu vor putea niciodată produce dovezi în justiție, dovezi care, chiar dacă prin absurd s-ar putea produce, ar fi imposibil de procesat în timp real de justiția statului administrator, datorită numărului simultan uriaș;  astfel, extinzându-se și  ideea de mijloace de comunicare în masă și într-o zona participativă nesupusă compromiterii datorită regulilor banilor.

IREVERSIBILITATEA

Din clipă în care aceste concepte au devenit publice a rămas doar o problema de timp până când vor produce efecte și nimic nu mai poate împiedică acest fapt.

Cine ar fi putut să prevadă că niște oameni simpli din popor, ar avea răbdarea să desfacă în bucăți conceptele fundamentale, considerate de neatins, din legislație și din științele sociale (economie, educație, istorie, lingvistică, management, științe politice, psihologie, sociologie) și că vor fi capabili să le reorganizeze sistemic într-o viziune?

Cine ar fi putut să prevadă că din acea viziune va rezultă, în absența oricăror teorii conspiraționiste și a oricăror dezvăluri senzaționale, înșelătoria fundamentală care conferă în Sistem putere unor ființe omenești spre a agresa alte ființe omenești și / sau de a obligă alte ființe omenești să participe la tranzacții injuste, faptele lor fiind deasupra legilor și moralei declamate public?  

Proiectele morale se bazează pe afirmații pentru care dovadă se obține simplu, prin observarea directă a realității. Din acest motiv, nu se bazează deloc pe teorii conspiraționiste. Datorită caracterului altruist al implicării lor, promotorii proiectelor morale sunt în afară interesului de a face dezvăluiri senzaționale.