Pozitiv este faptul că Statul nu a respins conceptul de parteneriat între părinții elevilor și sistemul educativ.
Negativ este faptul că apariția prevederii este complet inutilă din punctul de vedere al demesului nostru.
În lipsa echilibrului sistemic de putere dintre Statul administrator și populația administrată, aceste contracte sunt în cel mai bun caz formale (deși este clară tendința de utilizare a acestora că factor de presiune și asupra părinților, după ce prin programa școlară se obține scoaterea copiilor de sub influență părinților prin caracterul forțat al interpretării dreptului la educație) și nu precizează clar pentru instituția de învățământ, că parte a Statului răspunderea contractuală concretă:
- în cazul erorilor de orientare profesională că urmare a lipsei consilierii sau a erorilor de consiliere;
- în cazul în care fie elevul, fie personalul didactic au suferit prejudicii fizice, psihice sau morale cât aceștia se aflau în unitățile de învățământ sau în perimentrul acestora.
Prin această lege, se consideră de către reprezentanții Statului că părinții ar fi “beneficiari” și mai precis “beneficiari secundari” ai “educației și formării profesionale” a propriilor copii, alături de angajatori, de comunitatea locală și de întreagă societate, de parcă acești părinți ar deține temporar copiii la fel că pe automobile, de parcă, copiii unor părinți nu ar fi ai lor ci ai angajatorilor, ai comunității locale și ai unei “întregi societăți” abstracte, de parcă ar rezultă obținerea unui profit.
Nu este luat în considerare nici faptul că doar familia suferă și acordă resursele necesare copiilor săi în cazul erorilor de orientare profesională sau a eșecului în viață datorat unui învățământ neraportat la fenomenele din realitatea socială și individuală.
Potrivit acestei legi, educația dată în familie nu este luată în considerare.
În concluzie, deducem faptul că, deși că și prevedere legală poate să apară, contractul educațional între părintele sau tutorele legal al copilului și școală, în lipsa echilibrului sistemic dintre Statul administrator și populația administrată, devine formal, nenegociabil, putând fi folosit abuziv împotriva părinților sau tutorilor legali.