Menționăm că facem cunoscute public aceste detalii deoarece abia acum se încheie perioada la care s-a referit acest Pact Național pentru Educație și se poate face un bilanț al îndeplinirii sau neîndeplinirii promisiunilor politice față de familiile din care provin copiii care urmează școală publică în România.
La sfârșitul anului 2012 constatăm următoarele:
- A fost adoptată de către Parlamentul României Legea educației naționale nr.1 din 5 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare. Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituția României, republicată, în urmă angajării răspunderii Guvernului în față Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comunã din dată de 28 octombrie 2010.
Legea educației naționale include referiri la solicitările Asociației „Societatea pentru Proiecte Morale Structurate Calitativ” și în special la conceptul preluat prin obiectivul 8 din Pactul Național pentru Educație din 2008, privind parteneriatul dintre părinți și sistemul educativ:
Art. 86
(1)Unitățile de învatamant încheie cu părinții, în momentul înscrierii anteprescolarilor, respectiv a preșcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educațional, în care sunt înscrise drepturile și obligațiile reciproce ale părților. Contractul educațional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetãrii, tineretului și sportului și este particularizat, la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului de administrație.
(2)Nerespectarea prevederilor contractului educațional-tip de cãtre unitatea de învatamant este sancționată de inspectoratul școlar, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(3)Părintele sau tutorele legal este obligat să ia mãsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu.
(4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul școlii, cauzate de elev.