Instițutiile relevante care au fost notificate:
| Data | Instituția | Înregistrarea notificării |
| 15.01.2008 | ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ Cancelaria Președintelui | 1026 |
| 16.01.2008 | PARLAMENTUL ROMÂNIEI – SENAT Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport | 56 |
| 16.01.2008 | MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI Direcția Generală Management Învățământ Preuniversitar | 24618 |
Instituțiile relevante de la care au fost primite raspunsuri:
| Data | Instituția | Înregistrarea notificării |
| 07.02.2008 | MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI Direcția Generală Management Învățământ Preuniversitar | 24618 |
Textul notificării:
“Având în vedere că începând cu 17 decembrie 2007 se află în dezbatere noul pachet de Legi ale Educației, va transmitem anexate la prezența adresa sugestiile și amendamentele noastre pentru îmbunătățirea Proiectului Legii Învățământului Preuniversitar.
Justificăm acest demers prin faptul că între teoriile promovate de personalitãțile marcante ale educației și cercetării din România și funcționarii publici din sistemul de învățământ, pe de o parte și realitatea educațională la nivelul omului simplu, pe de altă parte, există unele dezacorduri esențiale, iar acestea, în opinia noastră, se reflectă în Proiectul Legii Învățământului Preuniversitar, după cum urmează:
- Responsabilitatea Școlii este gânditã față de ierarhia din sistemul de învățământ (că parte a sistemului administrativ) și nu față de copii. Există prevăzute contracte de management educațional, cu adresabilitate ierarhic-administrativă, dar nu există documentată relația dintre școală și părinți. Părinții nu sunt parteneri reali ai școlii, deși doar ei susțin efectiv copiii care eșuează datorită experimentelor nesfârșite din procesul instructiv-educațional.
- Programele pline de excese teoretice lasă copiii fără copilãrie și îi expun stresului de a învăța obligatoriu informații pe care nu le aplică și nu le vor aplică în viața reală. Puțini dintre copii vor ajunge să facă cercetare autentică, majoritatea rămânând mediocri din punctul de vedere al celor care le condiționează viitorul de însușirea exceselor teoretice. Și toate acestea în condițiile în care abia începând cu învățământul liceal (adică de la 16 ani) se ia în considerare înclinația reală a copilului, când este deja prea târziu în viață reală. Învățământul se dovedește practic a fi unul de departajare. De aceea nu se justifică soluția de extindere a caracterului obligatoriu și asupra învățământului preșcolar.
- Nu există cunoștințele care să determine consolidarea inteligenței emoționale și a însușirii unui sistem de valori morale care să nu fie contrazis de realitate, inclusiv de media. Accesul la orice job, precum și evoluția în carieră sunt, în majoritatea cazurilor, direct dependențe de abilitățile de integrare emoțională. Din acest punct de vedere nu există egalitate de șanse între sexe. Păstrarea unui job ar trebui să nu fie condiționată de renunțarea la valorile morale privind familia, profesia și societatea. Aceste cunoștințe sunt disponibile la nivel de studii postuniversitare de masterat. Considerăm util pentru copii că societatea civilă să aibă posibilitatea sã se implice, aducând aceste informațîi vitale la nivelul școlii.
- Pentru copiii oamenilor simpli, iar dintre aceștia mai ales pentru cei cu vârste mai mici, pe lângă stresul de care aminteam mai sus, mai existã și terorismul nerecunoscut oficial din partea celor care îi agreseazã fizic, psihic și moral. Articolele care privesc agresiunile (în special art. 124) prevăd soluții cu eficacitate scăzută, neexistând o responsabilitate reală a școlii privind siguranță copiilor și a profesorilor, pentru perioada în care există pretenția că ei sã fie total sub controlul școlii. Deontologia personalului din învățământ este un exemplu elocvent de formă fără fond în privința ocrotirii sănătății fizice, psihice și morale a copiilor.
- Aproape orice problemă socială actuală își are originea și în cele prezentate mai sus. Îndreptățirea demersului nu este justificată prin diplome și printr-o reputație internaționalã, ci printr-o experiență continuă în cadrul educației permanente a omului simplu.”
Anexă notificării:
| text actual | text propus | expunere de motive |
| Art.3. (1) Învățământul urmărește realizarea idealului educațional Întemeiat pe valorile democrației, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale În contextul valorilor europene.(2) Idealul educațional al școlii românești constă În dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului În vederea unei integrări eficiente În societatea bazată recunoaștere | Art.3. (1) Învățământul urmărește realizarea idealului educațional Întemeiat pe valorile democrației, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale În contextul valorilor europene.(2) Idealul educațional al școlii românești constă În dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului În vederea unei integrări eficiente În societatea bazată pecunoastere(3) Atingerea idealului educațional are la baza parteneriatul activ al școlii cu familia. | 1. Având În vedere că funcția educativă a familiei este stipulată atât În Constituția României (*) cât și În Codul Familiei (**), fiind recunoscut faptul că există o unitate Între educația În familie și educația În societate (***), (*)-CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (republicare – Monitorul Oficial cu numărul 767 din dată de 31 octombrie 2003)Art. 29: Libertatea conștiinței(6)Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. (**)-CODUL FAMILIEI al României (republicare – Monitorul Oficial al României nr. 177 din 26 iulie 1993)Art. 101Parintii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătură și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui, în conformitate cu țelurile statului, spre a-l face folositor colectivității. (***) I.P.Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, București, Ed. Universul juridic, 2006, p. 16.propunem Îmbunătățirea proiectului Legii Învățământului Preuniversitar prin introducerea următoarei modificări la art 3 care definește scopul.Descentralizarea Învățământului preuniversitar va avea cu siguranță succes dacă pe lângă participarea la procesul de luare a deciziilor a reprezentanților factorilor nonadministrativi, se va menține și un parteneriat activ cu părintele sau tutorele fiecărui copil. Motivația pentru acest parteneriat individual o reprezintă realitatea faptului că niciunul dintre factorii administrativi sau nonadministrativi nu au responsabilitate reală În cazul eșecului În viață al oricărui copil, datorat carențelor din procesul instructiv-educațional sau erorilor de management. |
| Art.15. (3) Învățământul primar și secundar inferior constituie Învățământul obligatoriu preuniversitar. | Art.15. (3) Învățământul primar și secundar inferior constituie Învățământul obligatoriu preuniversitar. | 2. Datorită neasumării din partea instituțiilor de Învățământ a nici unei responsabilități privind consecințele carențelor procesului instructiv-educativ, propunem modificarea art. 15 (3), cu scopul de a lasă părinților suficient timp pentru a asigura educația copiilor minori a căror răspundere reală le revine lor (art 29 Constituție). Că argumente suplimentare menționăm efectele asupra:(a) coeficientului de inteligență (IQ) – programele supraaglomerate (pline de excese teoretice) au drept consecință nivelul scăzut de cunoștințe al elevilor, datorat lipsei motivației de a acumula și informații care se dovedesc inutile când ajung pe piață forței de muncă și angajatorii solicită cunoștințe și abilități potrivite unor ocupații precise; managementul calității În Învățământ nu include indicatori de adaptabilitate, care să evidențieze diferența dintre cererea de informații din piață forței de muncă și oferta de informații din instituțiile de Învățământ, astfel Încât nici nu există posibilitatea de a fi remarcată ruptură școlii de realitate; În concluzie, În niciun caz soluția pentru slabele performanțe nu poate fi mărirea perioadei de instrucție, extinzând școală obligatorie și asupra vârstei preșcolare;(b) coeficientului de sensibilitate emoțională (EQ)- deoarece succesul sau eșecul În viață depinde și de inteligență emoțională, iar această nu se preda În școală, școala care are un evident caracter de instrucție și impunere și o evidență finalitate de departajare forțată a copiilor, nu se justifică extinderea obligativității Învățământului și asupra perioadei preșcolare deoarece este exact acea perioada a copilăriei În care ei pot beneficia de educația dată În familie și pot Învață să Își exprime inteligență emoțională;(c) coeficientului de inteligență socială (SQ) – metodă tradițională bazată pe instrucție, disciplină și impunere creează executanți care să nu poată fi capabili să ia atitudine Împotriva abuzurilor pe care le observă În societate; nu se justifică extinderea obligativității Învățământului și asupra perioadei preșcolare deoarece exact În această perioada există șansă pentru copii să Își clădească cu ajutorul familiei sistemul de valori morale, fundament al libertății conștiinței (art 29 Constituție).Cu siguranță Învățământul românesc va fi mai eficient, mai eficace și mai adaptabil la schimbările din piață muncii, dacă se va reduce durata obligatorie de școlarizare, dacă se vor elimina excesele teoretice și dacă se va lasă educația timpurie În responsabilitatea părinților sau a tutorilor legali. |
| – | Art…(1) Pentru a atinge finalitățile declarate ale Învățământului preuniversitar, pentru a consolida responsabilitatea morală a copiilor și a diminua erorile de orientare profesională și eșecul În viață al acestora, unitatea de Învățământ poate realiza parteneriate cu organizații nonguvernamentale relevante. | 3. Pentru a atinge In mod real si nu imaginar finalitatile (obiectivele) declarate ale Invatamantului preuniversitar (*), In contextul unei perioade de tranzitie In care s-a pus accent pe instructie In detrimentul educatiei (**), orientare care rezulta direct chiar si din textul actualului proiect de lege, pentru a consolida responsabilitatea morala a copiilor si a diminua erorile de orientare profesionala si esecul In viata al acestora, (*)Proiectul Legii Invatamantului Preuniversitar (2007): Art. 4. (1) Invatamantul romanesc are urmatoarele finalitati:(a) asigurarea unei educatii de calitate si promovarea egalitatii de sanse;(b) formarea si dezvoltarea competentelor-cheie specifice societatii bazate pe cunoastere, care ofera o baza pentru Invatarea permanenta si motiveaza pentru participarea activa la viata sociala si culturala;(c) formarea unor reprezentari privind cultura nationala si universala si stimularea dialogului intercultural, In cadrul granitelor tarii si In afara acestora;(d) educarea In spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;(e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, fata de arte si a respectului fata de natura si de mediul Inconjurator;(f) formarea unui set de valori individuale si sociale care sa orienteze comportamentul si cariera absolventilor;(g) dezvoltarea gandirii critice si a creativitatii.(2) Finalitatile scolii romanesti se realizeaza prin intermediul unor strategii didactice moderne, fundamentate pe dezvoltarile din domeniul stiintelor educatiei si adaptate la contexte variate de practica scolara. (**) T. Opris, Drama Invatamantului romanesc de azi, Bucuresti, Ed. Roza Vanturilor, 2004, p. 158-162 (Absenta unei viziuni globale sub masca „integrarii”) .propunem introducerea unui nou articol, dupa articolului 10. |
| text actual | text propus | expunere de motive |
| Art. 124. (1) Administrația publică locală asigura fonduri pentru creșterea siguranței elevilor și a personalului din sistemul educațional În unitățile de Învățământ și În perimetrul acestora.Consiliul de administrație al unităților de Învățământ stabilește măsuri pentru prevenirea și combaterea indisciplinei și violenței În școli.(2) Elevii și personalul din Învățământ beneficiază de polița de asigurare de grup În caz de accidente pe perioada cât Își desfășoară activitatea În unitatea de Învățământ. Fondurile aferente vor fi asigurate de la bugetele consiliilor locale. | Art. 124. (1) Administrația publică locală asigura fonduri pentru creșterea siguranței elevilor și a personalului din sistemul educațional În unitățile de Învățământ și În perimetrul acestora.Consiliul de administrație al unităților de Învățământ stabilește măsuri pentru prevenirea și combaterea indisciplinei și violenței În școli.(2) Elevii și personalul din Învățământ beneficiază de polița de asigurare de grup În caz de accidente pe perioada cât Își desfășoară activitatea În unitatea de Învățământ. Fondurile aferente vor fi asigurate de la bugetele consiliilor locale.(3) Unitățile de Învățământ sunt responsabile pentru siguranță elevilor și a personalului din sistemul educațional pentru timpul cât aceștia sunt În unitățile de Învățământ sau În perimetrul acestora. În situațiile În care fie elevul, fie personalul au suferit prejudicii fizice, psihice sau morale, unitățile de Învățământ răspund civil În condițiile legii civile. | 4.2 Deoarece În proiectul Legii Învățământului Preuniversitar nu există pentru instituția de Învățământ nici o responsabilitate privind siguranță copiilor pentru perioada În care sunt În incinta școlii, ci doar o poziționare abstractă prin articolul 124, propunem completarea acestui articol.Este suficient să supunem atenției un singur caz mediatizat În luna decembrie 2007 În care un băiat de la ªcoală nr.2 din Zimnicea, județul Teleorman Îndură batjocuri greu de imaginat, fiind forțat de către elevi mai mari să Îl sărute pe unul dintre ei, și primind și o serie de lovituri crunte, acestea fiind aspecte care nu pot intră În niciun fel sub acoperirea unei polițe de asigurare de grup. 11 decembrie 2007, 11:35, Pro TvZimnicea: Umilință și violență la școală Pentru această lezare morală și fizică, dvs cum credeți că ar trebui să fie responsabilizată instituția de Învățământ față de acel copil? Ce viitor îi mai poate prezice un psiholog acelui copil? Ce rezultate la învățătură ar mai trebui să aștepte profesorii de la un copil terorizat?Acest terorism va continuă să producă victime atât timp cât nu se recunoaște că reprezintă o boală a sistemului de Învățământ. |
| text actual | text propus | expunere de motive |
| – | Art…(1) Metodologia și conținutul cadru al documentului de parteneriat dintre instituția de Învățământ și reprezentantul legal al elevului vor fi elaborate de către Ministerul Educației. | 5. Pentru viabilitatea completării propuse prin propunerea 1, trebuie să fie aplicate separat prevederile articolului 135 (2) din proiectul Legii Învățământului Preuniversitar, realizându-se metodologiile și documentele care decurg din introducerea acestor articole. (Art. 135. (2) În termen de 6 luni de la intrarea În vigoare a prezenței legi, dar nu mai târziu de Începutul anului școlar următor, Ministerul Educației elaborează metodologiile, regulamentele și procedurile ce decurg din aplicarea ei, stabilește măsurile tranzitorii Împreună cu federațiile sindicale reprezentative din Învățământ și cu consultarea altor parteneri sociali.) |