D14P7/1 Sunt reprezentate simbolic în modelul de mai sus dimensiunile în care o ființă omenească își desfăşoara existenţa. Fiecărui punct de intersecţie a două lături ale hexagonului îi corespunde o dimensiune a existenţei: punctul 1 – suflet; punctul 2 – corp, punctul 3 – familie, punctul 4 – educaţional/profesional/ocupaţional; punctul 5 – social şi punctul 6 – natură. Deoarece fiinţa este de fapt o singură entitate, există simbolic pentru acesta, la intersecţia liniilor care pleacă din aceste puncte, în centrul hexagonului, un punct unic (7).
D14P7/2 Pentru fiecare dimensiune sunt stări precise prin care trece fiinţa (stări existenţiale vitale, care generează nevoi vitale). Există o continuă tranziţie între aceste dimensiuni ale existenţei pentru satisfacerea nevoilor. Cu toate acestea extrem de important este că în oricare dintre aceste dimensiuni ființă omenească depinde de categorii de ființe care reprezintă Sistemul.
D14P7/3 La fel cum ontogeneza recapitulează și dezvoltă segmente din filogeneză, sociogeneză la nivel individual recapitulează și dezvoltă segmente din sociogeneză la nivelul structurii sociale.
D14P7/4 Dimensiunile structurii individuale ale unei ființe omenești pe de o parte se includ una în altă succesiv, iar pe de altă parte sunt complet diferite între ele.
D14P7/5 Deși ființa omenească constituie un întreg, naşterea nu este concomitentă în toate cele şase dimensiuni ale vieţîi sale, după cum nici moartea nu este concomitentă în toate cele şase dimensiuni. Totul se desfăşoară treptat. Nașterea este începutul nu numai pentru viață corpului, cât și pentru viață spirituală, și pentru viață în familie, și pentru viață în ocupația de pe urmă căreia îți poți asigura traiul, cât și pentru viață socială cât și pentru viață în natură. Moartea e la fel. Nu este suficient uneori să distrugi corpul persoanelor puternice, pentru că puterea lor este la nivelul imaginii sociale sau profesionale sau altfel. Indiferent de puterea orizontală, verticală sau matriceala din societatea omenească, persoană este la frontieră temporală a speciei umane. Persoana are puterea de a fi într-un fel sau într-altul. Puterea aceasta determină alegerile pe care le face, respectiv încălcarea sau neîncălcarea acordurilor.
D14P7/6 Percepția realității este diferită de la parte la altă parte a întregului, având un caracter lenticular de la viață interioară și până la nivelul în care ființă se percepe că parte a naturii. Echilibrele sau dezechilibrele din structura socială determina echilibrul sau dezechilibrul în percepția fiecărei părți / dimensiuni a vieții individuale, ceea ce determina echilibrul sau dezechilibrului întregului ființei umane. Indiferent de nivel, percepția justă / umană a realității ființei omenești ia în considerare simultan atât partea (indiferent care ar fi partea) cât și întregul, având la baza principiul echilibrului între părți și întregul ființei umane, precum și a echilibrului între părți. Percepția injustă / inumană a realității ființei doar din punctul de vedere al unei părți a ființei, indiferent care ar fi acea parte, a fost, este și va fi întotdeauna deformată / falsă și dăunătoare întregului.
D14P7/6.1 Copiii au simțul moral. Ei văd direct oamenii și simt direct suferința și fericirea. Copiii percep direct legătură dintre cuvinte, fapte și consecințe, simțul lor moral nativ fiind perfect. Prin comparație, adulții văd oamenii și faptele prin filtrul regulilor unor structuri sociale virtuale, la fel de reale în esența lor că și jocurile, ajungând să facă fapte de neimaginat în propria lor copilărie. Acestea sunt posibile deoarece o dată cu apariția percepției alterate a legăturii dintre cuvinte, fapte și consecințe, copiii deveniți adulți încetează să mai fie morali. Minciuna apare pentru că deși suportul comportamental din spatele simbolului reprezentat prin cuvântul „moral” a dispărut fiind prezumat prin alte abilități, în comunicarea adulților rămâne utilizat simbolul, pentru a crea iluzia existenței în continuare a comportamentului moral.
D14P1/1 Dimensiunea sufletească – Este aceea în care se desfășoară viaţa interioară a fiinţei omenești. Oricare fiinţă omenească îşi poate identifica momentele când este retrasă în sine, indiferent dacă este singură sau înconjurată de alte fiinţe.
D14P1/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenta spirituală.
D14P1/3 Nevoile care decurg din această dimensiune sunt nevoile spirituale şi ele caracterizează fiinţa omenească deosebind-o de restul lumii vii cunoscute.
D14P1/4 Valorile asociate acestei dimensiuni sunt valorile spirituale şi reprezintă sistemul de idei/credinţe prin care se defineşte fiinţa și pe care nu le încalcă.
D14P1/15 O credință nu poate fi vândută sau cumpărată. Cu toate acestea, între fiinţele care populează structura socială, nu există tranzacţie care să nu implice direct sau indirect sistemul de idei/credinţe personale.
D14P1/6 Starea corespondentă este aceea de meditaţie şi este comună tuturor fiinţelor omeneşti.
D14P1/7 Prin faptul că acest sistem de idei/credinţe este legat direct de manifestări (gânduri, exprimarea non-verbală, exprimarea verbală, fapte, obiceiuri, fire) vom face distincţie între acestea şi ideile care nu produc efecte în viaţa reală, pe care ființă deși le declamă, nu le practică. Ideile care nu produc efecte în acţiunile dictate de liberă alegere le vom consideră idei lipsite de conținut emoțional. Ideile care produc efecte în acţiunile dictate de liberă alegere le vom consideră idei cu conținut emoțional.
D14P1/8 În timpul vieţii, orice fiinţă pleacă de la un moment zero în care are întrebări, dar nu are răspunsuri şi ajunge la un moment în care are conturat un sistem de idei/credinţe, prin care îşi reprezintă lumea mai mult sau mai puţîn conform cu realitatea.
D14P1/9 Toate evenimentele în care acţiunea/manifestea să depinde de propria decizie pornesc din acest sistem de idei/credințe. Nu există fiinţă omenească, care să se poată minţi pe sine că ar crede o idee, fără să o creadă, acest fapt fiind posibil doar faţă de alte fiinţe.
D14P1/10 Supravieţuirea sistemului de idei/credinţe prin care se identifică o persoană este posibilă prin preluarea acestuia integral sau parţial de către o altă fiinţă, de regulă de către copii sau discipoli.
D14P1/11 Moartea sufletului, adică a sistemului de idei/credinţe prin care se identifică în cel mai intim mod fiinţa pe sine, este în momentul în care nu este preluat de nimeni după moartea corpului fizic. Moartea sufletului poate fi şi fără să fie asociată cu moartea corpului fizic, în momentul în care fiinţa fie prin propria decizie, fie forţată din exterior, îşi schimbă fundamental sistemul de idei/credinţe, modificându-şi identitatea interioară, deşi identitatea fizică rămâne neschimbată.
D14P1/12 Pierderea controlului ființei asupra unei dimensiuni a propriei vieţi, poate determina eşecul în toate cele şase dimensiuni, care caracterizează fiinţa umană. În această dimensiune ființă individuală se confruntă și cu ființe care reprezintă Sistemul.
D14P1/13 Cel mai important fapt este că datorită proiectării cu lipsuri a Sistemului, majoritatea covârșitoare a ființelor omenești din zona A nu au capabilitatea nici măcar să definească corect termenii vitali prin care se identifică (ex: suflet, spirit, psihic, eu etc), nu au nici cea mai mică idee despre valorile la care să se raporteze și pentru care să fie just să se lupte.
D14P1/14 De cele mai multe ori nu își cunosc ascendentă sau originea că popor. În cazul poporului român, datorită Sistemului se consideră că strămoșii care trebuie respectați sunt invadatorii care au trecut pe aici în trecut, au produs crime înfricoșătoare și au plecat cu resursele localnicilor, după ce i-au stăpânit în moduri pe care se dorește că cei vii să le uite. Este injust ca cineva să se considere urmașul cuiva care a fost agresor față de străbunii săi și le-au produs suferință ireversibilă.
D14P1/15 De cele mai multe ori nu își cunosc drepturile elementare. Această lipsa se datorează Sistemului, care menține lipsa de cunoaștere în aspecte vitale ale ființei omenești, cu toată dezvoltarea științelor și cu toată experiența acumulăta de omenire și cu toate sacrificiile făcute în trecut sau prezent de ființele omenești cu natură interioară umană.
D14P2/1 Dimensiunea corporală – Este aceea în care se desfășoară viață fizică a ființei omenești.
D14P2/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa fizică. Nevoile asociate sunt toate nevoile fizice.
D14P3/1 Dimensiunea familiei și a comunității ambientale – Este aceea în care se dasfasoară viață cu prima familie (cea din care provine) și cu rudele de sânge, continuată prin viață, în a două familie (aceea pe care ființa și-o face) și în contextul comunității ambientale.
D14P3/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa afectivă / emoțională.
D14P4/1 Dimensiunea educațională / profesională / ocupațională – Este aceea în care ființă desfășoară activitățile legate de educație (a învață), urmate de acumularea experienței profesionale / ocupaționale (a face), cu scopul de a obține câștigurile necesare împlinirii nevoilor (a avea). Această fiind destul de cunoscută, nu vom insistă asupra ei. În această dimensiune ființă individuală se confruntă și cu ființe care reprezintă Sistemul.
D14P4/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa educațional/profesional/ocupațională.
D14P5/1 Dimensiunea societății – Este aceea în care ființă există că parte a structurii sociale, interacționând cu această. În această dimensiune ființă individuală intră în tranzacții și cu ființe care reprezintă Sistemul.
D14P5/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa socială.
D14P6/1 Dimensiunea naturală – Este aceea în care ființă există că parte a naturii. Privește relația cu restul lumii vii și nevii, oricare ar fi acelea, cunoscute sau necunoscute.