D7P5/1 Dezechilibrul fundamental din dimensiunea orizontală a structurii sociale, adică raportul inegal de putere dintre stat că administrator al structurii sociale și populația A (neinclusă în instituțiile statului), determină dezechilibrul în dimensiunea verticală prin împărţirea injustă / nedreaptă / criminală a resurselor şi valorilor.
D7P5/2 Și astfel, instituții ale unui stat de drept apărute prin exercițiul democratic, ajung să fie deturnate de la scopul lor funcțional democratic prin ocuparea pozițiilor cheie de decizie și de către indivizi apartenenți la grupuri de putere aflate într-un raport de interes criminal față de popor, cu scopul de a acumula resursele structurii sociale, îmbogățindu-se nelegitim și obligând astfel și prin puterea banului, mult mai concretă decât puterea legii, la supunere ființele omenești.
D7P5/3 Și astfel, deturnat funcțional, administratorul săvârșește cea mai gravă crimă împotriva populației administrate și anume sărăcirea acesteia.
D7P5/4 Istoria nescrisă în cărțile copiilor arată cum, după ce poporul a fost lăsat fără putere prin preluarea în lege a unui sistem electoral proiectat cu lipsuri injuste, și după ce a fost sărăcit și adus în stare de dependență materială și financiară, trebuie să suporte în continuare și dezumanizarea (în istorie s-a ajuns de mai multe ori până la stadiul în care ființă omenească nu a mai fost socotită până și prin lege om, piarzand până și dreptul de a mai fi stăpână pe propriul trup).
D7P5/5 Structura (B) este viciată de apariția relațiilor de putere (a statului în stat). Aparenta puterii este corelată cu creșterea birocrației, care adaugă suplimentar condiționarea satisfacerii nevoilor de respectarea regulilor formale asimilare unor valori simbolice, în timp ce prin relațiile de putere sunt controlate și distribuite resursele cu valoare reală. Rezultă ierarhii bazate pe subordonare. Secretul impenetrabilității lor o constituie utilizarea de limbajele create de diferite “științe”, limbaje străine populației (A) într-o așa măsură încât chiar dacă cineva ar da dovadă de o tenacitate iesita din comun, tot nu ar reuși să înțeleagă simultan toate limbajele care ascund sensul exercitării puterii asupra vieții sale.
D7P5/6 Ierarhia bazată pe subordonare depășește necesitățile interne pentru atingerea scopului entității sociale sau economice, deoarece prin apariția relațiilor de putere (adică prin apariția unui monopol de putere la nivel de grup legat prin relații de putere, altele decât relațiile determinate de funcționarea obiectivă a organizației pentru atingerea scopului pentru care a fost creată – “statul în stat”) se crează condițiile pentru abuzul de putere. Grupul care controlează ierarhia apare datorită lipsei de echilibru între puterile sociale, adică a lipsei la nivel individual sau de masă a posibilităților legale de reacție eficace la abuzul de putere.
D7P5/7 Forma cea mai distructivă a relațiilor de putere apare când relațiile de putere se concentrează la nivel individual în vârfurile ierarhiilor. În cele din urmă, totul arată că relațiile de putere în structurile ierarhice nu pot apărea decât în condițiile unui sistem legislativ și de reglementare nepotrivit. Lipsa de echilibru între puterile societății conduce la lupte interne între grupuri legate prin relații de putere, care au controlul asupra tuturor instituțiilor statului, astfel încât se ajunge la conflicte între instituțiile aceleiași entități statale.
D7P5/8 Resursele societății se redistribuie pe baza de abuz de putere, acumulându-se tensiuni sociale care nu pot fi consumate decât prin mișcări civile sau militare. Societatea se prăbușește din interior prin pierderea echilibrului între puteri, ajungându-se la condițiile multiplicării controlului asupra întregii societăți din partea unor terțe puteri externe, indiferent de formă exercitată a acelui control. În ultima instanța, războiul reprezintă formă extremă de exprimare a puterii care presupune distrugerea ierarhiilor și a relațiilor de putere dintr-o entitate statală.
D7P4/1 În dimensiunea verticală există o linie de demarcaţie între cei care deţin resursele materiale și financiare, al căror scop public este obținerea profitului şi cei angajaţi, indiferent de poziția lor, al căror scop public este obţinerea unor plăti. Interesele celor două categorii sunt complet diferite şi de aceea există o diferenţă de sens între motivaţia prezentată că justificare pentru o faptă ordonată de cei care deţîn resursele materiale și financiare şi motivaţia reală.
D7P4/2 În final, cei angajați adoptă un gradient de comportamente foarte diferite și intră în concurență injustă între ei pentru obținerea resurselor necesare supraviețuirii, acesta fiind un alt clivaj artificial, care prin însumare cu restul clivajelor artificiale determină suferință copiilor din familiile lor.
D7P4/3 O ierarhie include toate persoanele ierarhiei. Este posibil că o parte a ierarhiei reale să fie recunoscută legal că o structură economică. În cadrul unei ierarhii, apar grupurile de putere, care decid, indiferent de cum arată nivelurile de decizie oficiale. Deciziile nu ţin de raţionamente tehnice sau economice, ci de conjunctură relaţiilor dintre diferitele grupuri de putere.
D7P4/4 Existenţa unei entităţi economice într-o structură verticală dezechilibrată nu poate fi explicată prin raţionamente legate de competenţă, eficacitate, capabilitate, ci prin interese comune în cadrul grupurilor de putere la nivel local sau național.
D7P4/5 Pentru a acoperi dezechilibrul sunt oferite pentru a supraviețui următoarele clivaje:
-clivajul între grupe sociale (caste sociale; paturi sociale etc)
-clivajul între clasa care deține puterea materială/ financiară și „sindicate”
-clivajul între bresle (categorii ocupaționale)
-clivajul între niveluri ierarhice în cadrul unei organizații.
D7P4/6 În final, în structura socială se formează clase sociale la extremele structurii, adică puțini foarte bogați și mulți săraci și îndatorați.
D7P3/1 Populația A după ce a fost lipsită abuziv de orice putere în raport cu administratorul societății, este lipsită treptat de resurse, iar apoi îndatorată și adusă astfel în starea de dependență față de cei care dețin puterea în Sistem și față de cei care au ajuns să aibă injust proprietatea și controlul asupra resurselor.
D7P3/2 Acest fapt s-a întâmplat ciclic în istoria omenirii, populația A trecând ciclic prin starea de pierdere progresivă a tuturor drepturilor naturale, inclusiv asupra propriei ființe.
D7P1/1 Repartiţia valorilor semnificative materiale şi financiare în dimensiunea verticală a societăţii nu are legătură nici cu muncă, nici cu inteligenţa şi nici cu norocul.
D7P1/2 Cu toate acestea, atât munca, cât şi inteligenţa, cât şi norocul sunt folosite pentru a întreţine iluzia că reprezintă căile pentru a ajunge la valorile semnificative materiale şi financiare, pentru fiecare din aceste căi fiind create instrumente sociale.
D7P1/3 Este o mare diferenţă între sensul cuvintelor / faptelor / responsabilităţilor / autorităţii de la un nivel ierarhic la altul. Atât de mare încât pot fi antagonice în cadrul aceleeaşi ierarhii.
D7P7/1 Vârfurile ierarhiilor de putere dețin resursele (în principal financiare, industriale, agrare, militare și de imagine), influențând (B) pentru a controla în continuare (A). Unele dintre aceste ființe sau grupuri de ființe ajung să dețină atât de multe resurse încât ies din scala claselor sociale. Noi am numit simbolic această clasă foarte subțire clasa « n ».