D2P5/1 Dimensiunea « orizontală » a structurii sociale împarte Sistemul, deci și ființele omenești dintr-o societate în trei zone, respectiv grupe pe care le identificăm alfabetic: A, B şi C.
– Populația din zona A se află în mijlocul torului. Această este formată din indivizii neinclusi în instituțiile statului și nici în lumea interlopă.
– Populația din zona B se află în partea superioară a torului. Această este formată din indivizii care populează instituțiile statului.
– Populația din zona C se află la baza torului. Aceasta este formată din indivizii care formează lumea interlopă.
D2P5/2 Poziționarea statului în Sistem:
Statul nu reprezintă decât zona B din Sistemul structurii sociale. Rolul statului este de administrare a Sistemului. Exact la fel că rolul unui oricare administrator. Nu există fundamentată legitimitatea rolului de « stăpân » în Sistemul structurii sociale.
D2P5/3 Organizarea internă a zonei B:
Separarea puterilor în stat, nu reprezintă separarea puterilor din tot Sistemul structurii sociale, ci doar organizarea internă a unei singure părți din Sistem și anume a administratorului. Oricum chiar și pentru stat este o iluzie separarea puterilor din organizarea să internă, deoarece în fapt, cine obține puterea politică interferează cu toate componentele puterii statului.
D2P5/4 Cu toate acestea, statul că administrator deține 100% puterea în Sistem comparativ cu populația A, care deține 0% putere în Sistem. Transferul complet de putere de la populația A către stat, se face pe seama unui sistem electoral injust, restrictiv pentru populația A deoarece permite la intervale de timp stabilite prin Constituție, doar acțiunea corectivă exprimată prin vot pozitiv, dar nu permite în timpul ciclului electoral și corecția în cazul în care aleșii își încalcă promisiunile electorale.
D2P5/5 În istoria ultimelor mii de ani puterea asupra populaţiei A a fost mereu împărţită de o simbioză între populațiile din zonele B, C şi clasa „n” din dimensiunea verticală a Sistemului structurii sociale. Conjunctural, au deținut supremaţia una, alta sau o combinație între cele trei zone. În perioadele în care clasa « n » a deținut supremația, a adus zona B (statul) din dimensiune orizontală la un rol decorative, controlul asupra Sistemului structurii sociale făcându-se din dimensiunea verticală a Sistemului. În perioadele când zona C a deținut supremația, Sistemul a fost destructurat uneori complet în zona B, regresul populației A fiind puternic. Războaiele din istoria omului au fost declanșate de către liderii din zona B, în timp ce toate revoltele au fost conduse de lideri ai zonei A. Pentru a lipsi de putere zona A, în istoria ultimelor mii de ani absolut orice a creat zona A, a fost preluat și instutionalizat în
zona B.
Ex : credințele religioase, care au fost preluate de la populația A și au fost transformate astfel încât să servească populației B din zona instituțională, ajungându-se la susținerea unor idei nenaturale cum ar fi că părinții să își considere proprii copii că fiind născuți cu păcat.
D2P5/6 În sistemul legislativ al zonei B nu a existat niciodată sens constituțional pentru situația în care zona B ar eșua în administrarea Sistemului structurii sociale, adică în situația în care Sistemul ar fi compromis din interiorul sau. Acesta este motivul pentru care au apărut și apoi au dispărut toate variantele de aplicare a acestui model de organizare socială din istoria omenirii.
D2P5/7 Nu există o lege care să descrie când este îndreptățită populația A să elimine prin revoluție un sistem politic abuziv în cadrul structurii sociale. Prin urmare, nu este prevăzut nici cum să reacționeze instituțiile înarmate. Astfel alegerea este sau între a atacă populația A (adică poporul) sau de a da o lovitură de stat (împotriva conducătorilor aleși conform sistemului electoral legal).
| D2P7/1 Diferențierea zonelor din dimensiunea orizontală a puterii: | ||
| o structura vizibilă oficial(B) | o populație(A) | o lume interlopă invizibilă oficial (C) |
| minoritară | majoritară, | – minoritară, |
| organizată instituțional pe baza legilor, cu putere asupra (A) și (C) | distinctă, neorganizată în raport cu (B) și (C), | organizată după o parte din funcțiile instituțiilor (B), dar după reguli extreme, cu putere asupra (B) și (A), |
| funcționând în urmă exercițiului democratic (în care fiecare element democratic a apărut că urmare a manifestării populației (A) | existând pe baza cutumelor, în condițiile stabilite de (B) și (C), | funcționând împotriva legii și a drepturilor omului (în care fiecare element a apărut că urmare a slăbiciunilor (B) și (A)), |
| cu lideri permanent vizibili public | cu lideri temporar vizibili public (revoltă, artă, religie etc) | cu lideri cunoscuți, dar nevizibili public. |
| D2P7/2 Respectarea legilor în dimensiunea orizontală a puterii: | |
| În societățile nedezvoltate regulile (B) sunt respectate într-o măsură mai mică. Sunt neclare și se schimbă des. Cauza rezidă din faptul că resursele nu au fost împărțite, iar abuzurile ar putea fi ușor de dovedit în justiție dacă regulile ar fi clare. | În societățile dezvoltate regulile sunt respectate într-o măsură mai mare datorită clarității lor. Cauza rezidă din faptul că resursele au fost împărțite cu mai mult timp în urmă, iar abuzurile au fost uitate. |
D2P1/1 Dezechilibrul fundamental de putere dintre zona A și zona B în favoarea zonei B, a fost agravat prin crearea clivajului politic artificial, în zona conștiinței populației A referitor la iluzia libertăţii de exprimare (numai) prin intermediul unui partid politic, deoarece în timp ce indivizii din populația A trăiesc cu iluzia că își pot susține un punct de vedere (numai) prin intermediul unui partid politic, modul de funcționare al tuturor partidelor care au existat sau există solicită în fapt ruperea legăturii dintre aleși și electoratul propriu în numele disciplinei de partid, deoarece au la baza modelul de organizare corporatist și finalitățile acestui mod de organizare.
D2P2/1 Pentru individ, timpul trăit este ireversibil. Toate suferinţele acumulate că urmare a abuzurilor determină moartea prematură a fiinţei omeneşti, semnificaţia abuzurilor fiind de fapt aceea că privează fiinţa de dreptul de a există.
D2P1/2 Nu este nicio diferența între crimă comisă de o ființă omenească împotriva altei ființe omenești și crimă comisă de ființele omenești în numele Sistemului împotriva altor ființe omenești, indiferent dacă moartea este imediată sau lentă.