D1P7/1 Ca model sistemic simbolic al structurii sociale am ales un TOR.
D1P7/2 Pentru a descrie structura socială am ales expresia “sistem social” simplificată prin cuvântul „Sistem”.
D1P5/1 Modelul sistemic al structurii sociale este aplicabil la toate formele de organizare socială omenească din istoria ultimilor aproximativ 10000 de ani (începând cu revoluția agricolă din neolitic), de la nivelul comunităților locale și până la structurile cu caracter global.
D1P5/2 Exemple de cazuri în care a fost folosit la nivel legislativ conceptul de sistem :
- sistemul electoral
- sistem de colectare de date şi de informare periodică a opiniei publice privind prezenţa populaţiei la vot
- sistemul informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor
- sisteme de protecţie a secţiilor de votare, a buletinelor de vot şi a celorlalte documente şi materiale specifice perioadei electorale
- sistemul de asigurări sociale
- sistemul legal de impuneri
- sistemele de alianţă militară
- sistemul naţional de apărare
- sistemul financiar
- sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică
- sistem de carieră
- sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
- sistemul politic
- sistem de bicameralism funcţional
- sistemul naţional de decoraţii al României
- sistemul de securitate socială
- sistemul judiciar
- sistemul energetic naţional
- etc
D1P5/3 Se observă că lipsește din legislația statului descrirea Sistemului în întregul sau, fapt care prejudiciază grav populația administrată.
D1P5/4 Se observă că Sistemului structurii sociale se aplică regulile generale aplicabile oricărui alt Sistem.
D1P5/5 Dintre toate sistemele cunoscute, sistemul social este sistemul cu cele mai multe erori.
Ex : a fost o imixtiune între dimensiunile orizontală și verticală a Sistemului structurii sociale, datorită faptului că de exemplu și regimurile capitaliste și regimurile comuniste și regimurile postcomuniste au avut sau au la baza sisteme politico-economice, amestecând finalitățile complet diferite ale celor două dimensiuni, creând premisele că banul să facă legea, dar excluzând în totalitate dimesiunea matriceala a Sistemului în care apar copiii, care sunt obiectul interesului nostru. Nu a existat niciodată conceptul de regim politico-economic-familial la toți acei teoreticieni politici și economici, care au creat imaginea Sistemului după interesul lor imediat.
D1P4/1 Remarcabil este faptul că privarea populației de cunoașterea Sistemului a condus întotdeauna de-a lungul istoriei prin efectele negative cumulate la genocid.
D1P7/3 Sistemele enumerate în legislație, sunt în fapt subsisteme / elemente corelate sau în interacțiune ale întregului numit sistemul social sau Sistemul. Dacă aceste corelaţii sunt corecte atunci Sistemul va produce rezultate corecte și va asigura echilibrul în structura socială. Dacă aceste corelaţii au lipsuri sau sunt incorecte faţă de celelalte elemente ale sistemului sau faţă de realitate, atunci Sistemul este incorect şi va genera erori care vor dezechilibra structura socială și vor produce suferinţă ființelor omenești.
D1P7/4 Monopolizarea neechilibrată a puterii la nivelul doar a unor părți din structura socială a fost, este și va fi întotdeauna dăunătoare întregului.
D1P7/5 În Sistem, nu numai că efectele cumulate ale erorilor sunt mai mari decât efectele lor individuale, istoria arătând ciclicitatea unor dezechilibre sociale profunde, dar datorită vastităţii acestuia și datorită naturii muritoare a ființelor omenești, originea erorilor care au condus și conduc la suferinţă rămâne necunoscută, acoperită fiind de moartea celor care s-au confruntat cu agresiunea. În plus, datorită numărului uriaş de erori simultane, cu cauze ramificate şi interconectate la nivelul întregului Sistem, este imposibilă eliminarea suferinţei doar prin instituţiile statului, deoarece pentru această ar trebui să fie simultan cunoscute efectele şi eliminate cauzele tuturor erorilor de Sistem, lucru absolut imposibil pentru zona instituțională a statului. Eliminarea suferinței nu poate fi realizată fără participarea populației A. Datorită nevoii de control a decidenților B asupra Sistemului astfel încât să își poată păstra privilegiile (gestionând inclusiv nașterea noilor generații, îmbolnăvirea treptată, îmbătrânirea și moartea generațiilor anterioare), la numărul infinit de erori simultane absolut necontrolabile generate de funcționarea unui Sistem profund neechilibrat între părțile sale, se renunta până la urmă întotdeauna în actul decizional la finalitatea social – umană alegându-se acea finalitate care permite menținerea Sistemului, indiferent de câtă suferință presupune. Și astfel, ființele omenești și în primul rând copiii sunt sacrificați în numele unei construcții impersonale care avea că scop declarat de fapt tocmai finalitatea social – umană.
D1P6/1 Există o singură hyperstructura socială la nivel de specie.
D1P6/2 Această interferează cu restul lumii vii și nevii, mențînând sau stricând echilibrele naturale existente, precum și echilibrul primordial al omului cu natură în care a apărut.
D1P6/3 Orice inflluenta asupra echilibrelor naturale primește un răspuns asupra echilibrului din structura sistemică a ființei omenești, care este în afară controlului rațiunii ființei.
D1P1/1 Percepția realității este diferită în funcție de nivelul din structura / hyperstructura socială (local, regional, național, global) având un caracter lenticular.
D1P1/1.1 De aceea, conceptele fundamentale ale rațiunii au sensuri diferite de la un nivel la altul. Ex: bine-rău; adevăr-minciună; sănătos-bolnav; prostie-inteligență; păcat-virtute; just-injust; legal-ilegal; proprietate individuală-proprietate comună; valoare-nonvaloare; etc.
D1P1/1.2 De aceea DECOD-ul nu folosește concepte cum ar fi acelea de « bine », « rău »,
« adevăr », iar acolo unde le folosește este doar datorită limitărilor date de limbajul care nu conține suficiente cuvinte pentru a acoperi just exprimarea percepțiilor.
D1P1/1.3 Indiferent de nivel, percepția justă / umană a realității societății omenești ia în considerare simultan atât partea (indiferent care ar fi partea) cât și întregul, având la baza principiul echilibrului între puterile părților și puterea întregului structurii sociale, precum și a echilibrului între niveluri.
D1P1/1.4 Percepția injustă a realității sociale doar din punctul de vedere al unei părți a structurii sociale, indiferent care ar fi acea parte, a fost, este și va fi întotdeauna deformată / falsă și dăunătoare întregului.